Participarea mirenilor la viața activă a Bisericii Ortodoxe este un element constitutiv în lipsa căruia nu poate fi închipuită existența acesteia.
Nu poate exista Biserică fără mireni, așa cum nu se poate închipui nici fără starea clericală cu cele trei treptele de instituire divină.
Există multe mărturii despre participarea laicilor (mirenilor) la activitatea legiuitoare a Sinoadelor ecumenice și locale, contribuția lor fiind dintre cele mai utile trăirii vieții bisericești de-a lungul timpului în contextul de epocă.
Participarea mirenilor la trăirea bisericească este un drept și o obligație derivate din calitatea de membri constitutivi esențiali ai Bisericii, după cuvântul Mântuitorului care se adresează deopotrivă clericilor și laicilor cu asigurarea că „Tot cel ce Mă va mărturisi pe Mine înaintea oamenilor, pe acela îl voi mărturisi și Eu înaintea Tatălui Meu celui din ceruri” (Matei 10, 32).
Pe lângă lucrarea propriei mântuiri, mirenii sunt chemați să contribuie și la mântuirea întregii obști creștine, ce decurge din starea lor harică și importanța participării ca element constitutiv necesar existenței Bisericii.
Exercitarea puterii sfințitoare se concretizează și prin participarea la Sfânta Liturghie, aceasta neputând fi săvârșită în absența mirenilor, generând o strânsă legătură între trăirea mirenilor și viața liturgică a Bisericii.
Ținând cont de aceste mărturii exprimate într-un mod destul de general, doresc, în continuare, să scot la iveală, spre cunoaștere, rolul pe care l-au avut mirenii din parohia „Adormirea Maicii Domnului” din Tg. Neamț și nu numai, prin obolul oferit pentru realizarea tuturor activităților misionare, sociale și cultural-morale existente de-a lungul istoriei acestor locuri sfinte.
Studiind toate materialele care au fost necesare părintelui profesor doctor Mihai Vizitiu pentru editarea monografiei parohiei și nu numai, voi încerca, la acest moment jubiliar, să prezint câteva argumente care ilustrează sentimentele profund creștine ale credincioșilor, materializate în adevărate acte demne de urmat.
Nu putem pune la îndoială faptul că bisericile, ridicate și ctitorite de domnitorii moldoveni (Ștefan cel Mare, Gheorghe Ștefan, Grigore II Ghica și alții) încă din anul 1391 care arată prima atestare documentară a orașului Tg. Neamț – nu au beneficiat și de sprijinul necondiționat al localnicilor: ca de exemplu, negustorul Ștefan Velea, care în anul 1809 a refăcut din nou biserica de lemn ce fusese înălţată de Grigorie Ghica înzestrând-o și cu o dugheană, la fel și Ion (Ioan) Chiriac (1834), Ionică Grecul, Toader Grecu;
Nicolae Albu donează 500 de galbeni; Pavel Ioan, Teodor Lazăr, Ioan Teoharie, Iordachi Tomoviciu, donează fiecare sute de carboave pentru zidirea bisericii așa cum regăsim în Sinodicul din 1872 (carboava este rubla rusească de argint care a circulat și pe teritoriul țărilor române). Gherasim Gheorghe donează 110 prăjini loc fâneaţă; Ioan Alexandru Theoharie o casă în Tg. Neamţ; pr. Haralambie Marcoci, preoteasa Natalia și fiica Ana dăruiesc parohiei Adormirea „o casă mare cu trei camere şi un antreu, o bucătărie de iarnă cu o odăiţă, precum şi curtea şi grădina cu pomi” iar 1938 Dr. Alexandru Bondescu a donat 35 prăjini de păşune în Pometea.
După dispariția bisericii lui Ştefan Velea, mistuită de un cumplit incendiu în noaptea de 14 aprilie 1864, credincioșii, alături de preoții lor, s-au organizat în vederea înălțării unui nou locaș de cult încă din anul 1865 când a fost alcătuit un comitet dintre cei mai buni enoriași din parohie, precum epitropul Ion Popovici, Vasile Adam, Iorgu Grigoriu, Alexandru Popovici, Pavel Paveliu, Gheoghe Tomovici, Iordache Tomovici, Ștefan Anastasiu și alții. Acest comitet s-a îngrijit, printre altele, și de colectarea banilor necesari pentru construcție. În ziua 10 august 1865, Mitropolitul Calinic Miclescu a săvârșit slujba de sfințire a locului și a înfipt crucea pentru ridicarea noului sfânt locaș. O contribuție deosebită, chiar în momentele de finalizare a bisericii îngreuiate de limba banilor, a venit din partea unor buni credincioși din Piatra Neamț, boierul Nicolae Albu, fost prefect al judeţului, şi soţia sa Calipso care au oferit un ajutor de 500 de galbeni, bani cu care s-au pus și cele 3 cruci pe turlele bisericii[1].
La toate acestea s-a adăugat și un alt dar de preț din partea lui Iosif Kertzel (Cercel) care donează primul ceas din turn, cu un diametru de 1.34 m[2].
La sfințirea din 1875 biserica era împodobită cu o catapeteasmă monumentală, și cu cărți de slujbă și obiecte de cult, adunate din donațiile unor preoți monahi și de mir și a multor credincioși. O mare parte a numelor de credincioși care au sprijinit catedrala, de atunci și până în zilele noastre, le regăsim sau le vom regăsi, în monografia catedralei.
Arătând a fi măreață și impunătoare din punct de vedere arhitectonic, bisericii îi lipsea podoaba interioară, pictura, deși un început de pictare a bisericii a fost făcut pe la începutul secolului al XX-lea, fiind pictat doar altarul. În acest scop au fost convocați toți membrii Consiliului parohial care au format un comitet pentru pictarea bisericii în frunte cu Patriarhul Nicodim și Mitropolitul Irineu ca președinți de onoare și pr. paroh Nicolae Gheorghiu, prof. Ioan V. Bârliba care era și deputat eparhial, Dr. Alex. Bondescu, avocatul Victor Moțoc, Dumitru Frițescu și Vasile Stoian care erau epitropi. De drept făcea parte din acest Comitet și Ioan V. Bălan, primarul orașului. Pe lângă aceștia s-au alăturat și domnii Gheorghe Popovici, perceptorul orașului, și Constantin Repca, șeful Comisariatului local”. S-a colectat atunci suma de 4 milioane de lei care însă, din cauza reformelor monetare din 15 august 1947 şi 28 ianuarie 1952, şi-au pierdut valoarea, iar lucrarea nu a mai început.
Pictura interioară avea să fie finalizată după mai bine de 50 de ani, în timpul păstorii părintelui profesor Vasile Ignătescu fiind ajutat de Consiliul parohial şi de credincioşi. Unul dintre donatorii importanţi la pictura bisericii a fost domnul Cristi Lungu. Tot în acest timp s-a realizat și restaurarea interioară şi exterioară a catedralei dar și construirea, din temelii, a casei praznicale cu o contribuţie importantă oferită de familia domnului Bârsan Valeriu din parohia Sf. Nicolae – Țuțuieni.
După trei ani de stăruitoare muncă, alături de enoriaşi, în anul 1998 biserica a fost terminată și sfinţiță de către Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, pe atunci Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, împreună cu Înaltpreasfințitul Petru, Mitropolitul Basarabiei.
O nouă zugrăvire a pereților exteriori ai bisericii s-a realizat, în anul 2012, în timpul parohiatului părintelui profesor Ioan Mihoc, prin contribuția familiei domnului deputat Ionel Arsene și a familiei domnului Daniel Harpa. În anul 2013, tot prin bunăvoința și cu ajutorul domnului primar Daniel Harpa, s-a realizat și iluminatul exterior al catedralei.
Și clopotele bisericii au fost așezate în turn tot cu ajutorul credincioșilor. Cu regret amintim că cele 6 clopote, menţionate în inventarul din 1959, au fost distruse în anul 1985, în urma unei puternice descărcări electrice. Cu mari eforturi din partea enoriaşilor şi a multor credincioşi din oraş au fost procurate trei clopote noi, în special cu ajutorul important din partea domnului Didi Lazăr, şeful Secţiei Financiare din Tg. Neamţ, un om foarte credincios, enoriaş al parohiei Sf. Voievozi din Pometea.
Ultimul clopot, în greutate de 1100 Kg., a fost procurat din Germania prin stăruinţa actualului paroh, preot prof. Ioan Mihoc, în anul 2000. Tot în acest răstimp, cu sprijinul credincioșilor parohiei, s-a realizat racordul la gaz metan și au fost schimbate ferestrele cu unele noi cu geam termopan.
După acestă modestă prezentare doresc să părăsesc registrul administrativ aplecându-mă, pentru puține momente, și spre cel cultural și duhovnicesc.
Credincioșii s-au implicat profund în viaţa religioasă şi administrativă a parohiei, dar şi în activităţile culturale, educative și sociale ale oraşului. Din informațiile vremii și cele culese de la credincioșii parohiei aflăm că toții preoții au fost antrenați și au contribuit la cultularizarea enoriașilor. Educaţia patriotică se materializa mai ales prin organizarea sărbătoririi zilei eroilor. În acest scop se făcea apel la directorii și cadrele didactice de la şcolile din oraş ca „printr-un act de frumoasă educaţie naţională”, să-i îndemne pe elevi, şi să-i însoţească, la „Cimitirul eroilor” pentru a îngriji mormintele, a plivi buruienile, a îndrepta sau chiar a înlocui crucile căzute, sau a se așeza cruci noi acolo unde lipseau.
Demne de amintit și de luat în seamă erau activitățile de înfrumuseţare a bisericii cu implicarea profesorilor și a elevilor. Sunt însemnări care arată că încă din anul 1928, tot printr-un comitet, din care făceau parte doamna institutor Maria Moţoc, Maria Calapod, Georgeta Calapod Florica Dresescu (?) și Elena Popescu, s-au împodobit icoanele bisericii și sfintele uşi cu perdele și dvere lucrate la Şcoala profesională de fete și la orfelinat.
După evenimentele din 1989 a fost reluată colaborarea Bisericii Adormirea cu şcoala.
Prin parteneriatele încheiate între parohie și școlile aflate în perimetrul ei s-a urmărit dezvoltarea intelectuală şi morală armonioasă, în spiritul învăţăturii creştin – ortodoxe a copiilor şi elevilor. Printre activităţile pe care şi le-au propus slujitorii și credincioșii parohiei s-au numărat și cele practice, specifice dezvoltării spiritului moral-creştin, activităţi de sprijin material, moral, de consiliere şi servicii sociale pentru copii şi elevii care provin din familii aflate în dificutate, activități de sprijinire şi organizare de serbări prilejuite de marile sărbători creştine, organizarea de tabere creştine, pelerinaje şi excursii tematice. O colaborare deosebit de fructuoasă există între parohie și profesorii cu elevii de la Colegiul Național „Ștefan cel Mare” din Tg. Neamț, cu educatorii și copii de la Grădinița „Smarăndița”, instituții aflate pe teritoriul parohiei, direct sau prin Asociația Tinerilor Ortodocși Români (A.T.O.R.) din Tg. Neamț.
Slujbele din duminici și sărbători erau și mai mult înfrumuseţate prin răspunsurile date alternativ, încă din vremea părintelui Gheorghiu, de două coruri bisericeşti: corul gimnaziului local şi corul orfelinatului de fete, dirijate de profesorii Ioan Trifan, Gheorghe Salomea ori Răileanu care s-au unit formând un singur cor bisericesc al parohiei Adormirea, reorganizat de diaconul și profesorul Neculae Avasilcăi. Coriştii erau oameni cu totul deosebiţi, precum Ioan Creţu şi Victor Moţoc care erau avocaţi, judecători precum I. Ionescu, doctori, profesori, funcţionari etc. ceea ce dădea corului o înaltă ţinută.
Din păcate, în perioada comunistă, mai bine spus după 1950, corul şi-a încetat activitatea, însă a fost reluată după 1990. Corul de azi (format la fel ca cel dinainte de 1950 din profesori, învățători, ingineri, asistenți medicali, funcționari) continuă să înfrumuseţeze slujba, aşa cum au făcut-o înaintaşii lor, dând răpunsurile la Sfânta Liturghie săvârşită în duminici şi sărbători, precum şi la diferite evenimente religioase desfăşurate în parohie.
Mirenii din Parohia Adormirea Maicii Domnului din Tg. Neamţ au fost întotdeauna solidari cu cei aflaţi în nevoie, indiferent dacă făceau parte din parohia aceasta sau nu, mai ales în momentele dramatice ori tragice din viaţa acestora, documentele acestei biserici arătând generozitatea creştinilor noştri.
Acţiuni caritabile sunt și colectele pentru Fondul Central Misionar la care credincioșii parohiei Adormirea au avut întotdeauna o contribuţie remarcabilă.
De asemenea, menţionăm că biserica Adormirea dă hrană o dată pe săptămână unui număr de 15 persoane nevoiaşe, cu sponsorizarea unor foarte buni credincioşi, care au dorit să nu le fie menţionate numele. Și copiii aflați în grija Fundației „Omenia” din Tg. Neamț sunt sprijiniți cu bani, alimente și îmbrăcăminte de către enoriașii parohiei.
Catedrala „Adormirea” fiind situată în centrul orașului Tg. Neamț, pe teritoriul parohiei funcționează un număr important de instituții publice, deservite, în mare parte, de credincioșii parohiei noastre: Primăria, Consiliul Local, Poliția, Casa Culturii „Ion Creangă”, Banca de Economii și Consemnațiuni (C.E.C.), Banca Comercială Română (B.C.R.), Oficiul Poștal Tg. Neamț, Serviciul Fiscal Orășenesc, Trezoreria, diferite instituții private, magazine, birouri, etc. Între parohie și acestea există o strânsă colaborare în special în dezvoltarea de proiecte și activități care au menirea de a păstra și transmite valorile istorice, morale, culturale, şi social-filantropice.
Întotdeauna când mitropolitul Moldovei – chiriarh și al acestor locuri – poposea la biserica Adormirea, cu ocazia vreunei slujbe arhieriești sau a unei slujbe speciale, precum cea a resfințirii bisericii și nu numai, binecuvânta atât pe preoții slujitori cât și pe credincioși. Cunoscute sunt, din înscrisurile pe sfintele evanghelii, cuvintele frumoase precum cele ale Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, pe atunci Mitropolitul Moldovei și Bucovinei: „Binecuvintează, Doamne, această parohie misionară – Adormirea Maicii Domnului din Tg. Neamț, preoții, enoriașii și binefăcătorii ei, ca să aducă laudă slavei Tale, prin cuvânt și faptă, prin lucrare misionară și bucurie duhovnicească!” (28 decembrie 2003), ca și cele ale Înaltpreasfințitului Părinte Teofan, urmașul preafericitului Daniel: „Binecuvintează Doamne pe preoții și credincioșii Parohiei Adormirea Maicii Domnului din Tg. Neamț spre a cunoaște drumul spre Tine pentru slava Numelui Tău și pentru mântuirea sufletelor lor” scris în 14 iulie 2008 sau cel din 19 iunie 2012: „Binecuvintează Doamne obștea Parohiei Adormirea Maicii Domnului din Tg. Neamț, pe preoții și enoriașii ei, pentru ca, prin ocrotirea Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, să aibă o viață curată, aici, pe pământ și să aibă dobândirea Împărăției Cerurilor.” Cu adevărat cuvinte pline de speranță sfântă!
Ca o concluzie doresc să afirm că biserica și parohia Adormirea a arătat și arată atât de minunat și datorită bunilor mireni, barbați și femei, bătrâni și tineri, care au avut cutremurătoarea îndrăzneală de a-I întinde o mână de ajutor lui Dumnezeu. Ctitorul este omul care-L ajută pe Dumnezeu, iar Dumnezeu, deşi are putere nemărginită, iubeşte să fie ajutat, după cum ştim din episodul cu tâlharul bun de pe cruce, singurul care a avut un cuvânt de mângâiere pentru Mântuitorul lumii aflat în agonie. Un ctitor de biserică, un donator, un sprijinitor, un ajutător, pune în mişcare un mecanism imens de energie şi de forţă, de dăruire şi de dragoste, de suflet şi de voinţă. O pomenire a ctitorilor și a binefăcătorilor este veşnică, pentru că lucrarea lor este în slujba veşniciei.
[1] Preot Constantin Grigoriu, Istoricul bisericii „Adormirea din Tîrgu Neamţ, dactilografiat, aflat în arhiva parohiei, fără an (posibil 1967), p. 1. (date preluate, probabil, din istoricul bisericii lăsat de preotul Ghe. Bejan, lucrare care nu a mai fost găsită în arhiva parohiei Adormirea).
[2]Iosif Kerzel a fost consilier comunal în anii 1885-1886; 1889; 1891-1893; 1894. De asemeni, a fost primar în anii 1890 şi 1899, an în care a decedat în timpul mandatului; vezi pe larg la Gavril Luca, op. cit. cap. Tg. Neamţ în epocile modernă şi contemporană.