La sugestia Înaltpreasfinţitului Părinte Mitropolit Teofan, dedicăm un capitol unor personalităţi ale oraşului, enoriaşi ai parohiei Adormirea Maicii Domnului –primari, profesori, medici, avocaţi, militari şi chiar simpli credincioşi – care s-au remarcat prin ataşament faţă de credinţa şi Biserica Ortodoxă, şi care au sprijinit lucrarea misionară, socială, culturală şi administrativă a parohiei. Indiferent de vremuri sau de funcţiile pe care le-au ocupat, aceşti oameni cu discreţie au contribuit, material şi spiritual, la împlinirea misiunii Bisericii în comunitate căreia îi aparţineau mulţi dintre ei făcând parte din organismele de conducere ale parohiei. Evocarea lor vrea să arate că credincioşii, indiferent de statutul lor social sau de funcţia pe care o deţin în viaţă, trebuie să rămână fideli Bisericii şi statornici în credinţa ortodoxă, răsărită din sămânţa Evangheliei lui Hristos, semănată pe pământul patriei noastre de Sfântul Apostol Andrei şi cultivate, de două mii de ani, de moşii şi strămoşii noștri. Tuturor celor trecuţi la Domnul pioasă amintire şi recunoştinţă, iar celor în viaţă întărire de la Domnul şi înţelepciunea de a transmite şi convinge pe urmaşi că fără Dumnezeu şi fără Biserică lumea, mai devreme sau mai târziu, îşi va pierde orientarea, iar răul şi urâtul va lua locul binelui şi frumosului către care să râvnească în permanent.
Sperăm ca exemplul celor pe care-i vom menţiona să fie urmat de cei care vin după noi.
Pr. protopop IOAN DOGARIU
Un protopop chiar dacă nu face parte dintr-o anumită parohie el este al tuturor, pentru că este conducătorul unei unități bisericești administrative care cuprinde mai multe parohii, și are rolul, printre altele, de a îndruma, de a coordona și a supraveghea activitatea bisericească a preoților și a parohiilor din protopopiatul pe care îl conduce, ca reprezentant al chiriarhului locului.
Datorită statutului pe care îl are părintele Ioan Dogariu, considerăm binevenită prezentarea personalității sale în monografia Catedralei Adormirea Maicii Domnului, cu care este în permanentă legătură, având în vedere faptul că această biserică este la dispoziția întregului oraș pentru desfășurarea unor activități religioase, culturale și patriotice, așa cum a fost dintotdeauna și cum se preciza într-un proces-verbal al Consiliului parohial din 31 mai 1942: ”În această biserică se oficiază în tot cursul anului toate Te-Deum-urile, precum și diferite alte slujbe cu caracter religios și național”.
Părintele Ioan Dogariu s-a născut în data de 23 iulie 1951, în localitatea Vînători-Neamț, județul Neamț. Clasele primare și gimnaziul (I-VIII) le-a urmat în satul natal între anii 1958-1966, după care, între 1966-1971, a urmat cursurile Seminarului Teologic din Cluj-Napoca, pe care l-a absolvit în 1971, an în care s-a căsătorit cu tânăra Maria Cojocariu din Humulești, fiica soților Constantin și Ioana Cojocariu, care au dat o aleasă educație religioasă fiicei lor. O familie cu un respect deosebit față de biserică și slujitorii ei. În cei peste 20 de ani cât am slujit la biserica din Humulești nu am auzit-o pe credincioasa Ioana Cojocariu adresându-se preoților decât cu formula ”cinstite părinte”.
Părintele Ioan Dogariu a fost hirotonit în data de 1 septembrie 1972 de vrednicul de pomenire Episcop Dr. Vasile Coman al Oradiei, pe seama parohiei Chiribiș, care avea și filia Chiraleu, precum și un cătun de 85 de familii, fără biserică. Ca paroh, cu ajutorul credincioșilor, a reparat ambele biserici, le-a împodobit cu pictură bisericească și le-a dotat cu cele necesare cultului divin, iar în cătunul fără biserică a ridicat o capelă pentru cele 85 de familii.
Paralel cu activitatea pastoral-misionară în parohie, a urmat și cursurile Facultății de Teologie, numită pe atunci Institutul Teologic de Grad Universitar. Primii doi ani i-a urmat la Sibiu (1977-1979), iar ultimii doi ani (1979-1981) la București, deoarece, începând cu anul 1978, s-a transferat ca preot paroh la parohia Vlădeni-Deal din Protopopiatul Botoșani. A absolvit facultatea în anul 1981 cu teza de licență: ”Sfânta Euharistie și Unitatea Bisericii”, în cadrul catedrei de Teologie Morală.
La parohia Vlădeni-Deal a funcționat între anii 1978-1987, reparând biserica în interior și exterior, a împodobit-o cu pictură și a mobilat-o cu strane sculptate, ridicând, totodată, din temelii clopotnița bisericii, casa parohială și casa socială.
În anul 1987 a fost transferat, la cerere, la parohia ”Sfinții Voievozi” din Tg. Neamț, păstrând însă și astăzi o strânsă legătură cu credincioșii din parohia Vlădeni-Deal. La noua parohie, Sfinții Voievozi, a început ample lucrări de reparare a bisericii și pictare a ei, unde, pe lângă contribuția credincioșilor parohiei, un ajutor financiar deosebit l-a primit de la credincioșii din fost parohie, Vlădeni-Deal, un frumos exemplu de într-ajutorare între biserici, așa cum ar trebui să existe mereu, între marii donatori numărându-se familia Cojocaru, care a achitat costul policandrului principal din biserică. Cu ajutorul bunilor credincioși de la Sf. Voievozi, după finalizarea lucrărilor de la biserică, a înălțat un paraclis în curtea bisericii, din bârne de stejar, de asemenea, pictat, a ridicat o frumoasă casă parohială și o casă socială în incinta bisericii, care arată ca un adevărat complex religios-social. A confecționat clopote noi în Germania (un sprijin deosebit în acest sens primindu-l din partea părintelui director Ioan Mihoc) și le-a reparat pe cele existente.
Tot prin lucrarea s-a jertfelnică a fost ridicată biserica ”Sf. Pantelimon” din incinta Centrului de Asistență și Îngrijire – Tg. Neamț, sfințită la 17 mai 2009, precum și biserica ”Sfinții Trei Ierarhi” de la Colegiul Tehnic ”Ion Creangă” – Tg. Neamț, în prezent exteriorul fiind finalizat, iar interiorul pregătit pentru pictură.
Datorită experienței sale misionare cu totul deosebită, spiritului său practic, hărniciei sale, o adevărată vocație pentru activitatea administrativă și socială, fără a diminua lucrarea sacerdotală, modului de a lucra cu oamenii, precum și cinstei sale depline, începând cu data de 1 februarie 2003, a fost numit protoiereu al Protopopiatului Tg. Neamț de către Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul României, pe atunci Mitropolitul Moldovei și Bucovinei, în locul fostului protopop Ioan Autisescu, care demisionase.
Ca protopop, a întreprins ample lucrări de reabilitare, extindere și îmbunătățire a sediului protopopiatului, astăzi acest sediu fiind unul dintre cele mai frumoase din eparhie.
Menționăm că pentru aceste lucrări părintele protopop Ioan Dogariu nu a solicitat nici un fel de contribuție din partea preoților din protopopiat, totul fiind rodul bunei sale colaborări cu oamenii atașați Bisericii.
Are trei copii: fiica, Lăcrămioara, căsătorită cu părintele Bogdan Ailenei, slujitor la biserica Sf. Nicolae –Humulești, Ioan-Horațiu Dogariu, preot la biserica Sf. Voievozi Mihail și Gavriil-Pometea (slujește la capela Sf. Pantelimon din cadrul căminului pentru „Îngrijire și asistență) și Constantin Luca (înfiat), slujitor la biserica Sf.Ilie-Tg.Neamț.
Totdeauna elegant în raporturile interumane, răbdator, incapabil să ofenseze pe cineva, generos și dispus la a ajuta pe cei aflați în nevoie, părintele protopop Ioan Dogariu este un model de preot, om și conducător spiritual al credincioșilor și preoților.
Și înca ceva. Este un excepțional organizator de evenimente religioase. Spun asta în cunoștință de cauză, pentru că am colaborat la organizarea proclamării canonizării Sfântului Mitropolit Varlaam, ale celor 9 noi nemțeni, precum și la alte evenimente.
Pentru frumoasa și rodnica sa activitate i s-au acordat distincțiile de iconom stratofor și Crucea moldavă.
Toată recunoştinţa şi preţuirea noastră.
UNGUREANU GHEORGHE
S-a născut la data de 07 martie 1925 în localitatea Boroaia, județul Suceava, în familia lui Neculai și Anica Ungureanu, țărani harnici și respectați, fiind unul din cei trei copii ai acestei familii.
A urmat cursurile școlii primare de 7 ani la școala din Boroaia, după care s-a calificat ca mecanic auto și șofer. A urmat și Liceul din Tg. Neamț, precum și diferite perfecționări pe linie politică.
În timpul celui de al II-lea război mondial a fost înrolat în armată, în perioada 13 mai 1944-20 mai 1946, Stagiu Militar Voluntar, la Batalionul 7 instrucție – șofer, iar în perioada 23 august 1944 – 31 august 1944 la batalionul 7 IRA, unitate operativă. Între 20 mai1946 și 6 decembrie 1946 a fost concentrat la Batalionul 1 reparații auto.
În 29 decembrie 1944 s-a căsătorit cu tânăra Natalia Onofrei la Sfatul Popular București, raionul Tudor Vladimirescu, din căsătorie rezultând două fete Mariana și Daniela.
După ce a fost lăsat la vatră a lucrat la București, ca mecanic auto, șofer la Atelierele Șerbănescu și Constantin Bratu până în anul 1953, iar din anul 1953 până în 1956 a fost conducător auto la IART Întreprinderea pentru exploatarea și transportul lemnului Tg. Neamț.
Între 1968 și 1974 a fost primar al orașului Tg. Neamț. În această calitate, a contribuit la transformarea economică, edilitară și culturală a orașului. Astfel: s-a construit Întreprinderea de Volvatir (pânză tare cu lână), s-au ridicat primele blocuri de locuințe din oraș, clădirea Pediatriei – actuala Primărie a orașului, Casa Arcașului, Motel Plăieșu, parcul de sub cetate, sistemul de canalizare a orașului și, nu în ultimul rând, Casa de Cultură ”Ion Creangă”.
A fost primar și al comunei Grumăzești în peroada 1978-1982.
Deși în anumite perioade (1956-1966, 1974-1978, 1982-1984) a desfășurat diferite activități cu caracter politic a rămas un om fidel Bisericii, un bun creștin înscriindu-se între ctitorii frumoasei catedrale ”Sfinții Împărați Constantin și Elena” din localitatea sa natală Boroaia, unde a donat o bună parte din materialele de construcție.
A fost un om bun, modest, onest, cu dragoste față de oameni și familie, împreună cu venerabila sa soție Natalia, dând o aleasă educație celor două fiice ale familiei.
A trecut la cele veșnice la data de 22 februarie 2000, iar soția sa în 28 iulie 2012.
D-l consilier parohial VASILE DARIE
S-a născut în anul 1935 în comuna Asău, jud. Bacău. În anul 1959 a fost repartizat cu serviciul în Tg. Neamț, orășel pe care nu l-a mai părăsit, legarea definitivă de acest oraș datorându-se, mai ales, căsătoriei în anul 1962 cu tânăra Aglaia Ungureanu, din căsătorie rezultând doi copii Lucian și Daniela.
În anul 1973 a absolvit Facultatea de Științe Economice din București, susținând examenul de licență în luna iulie a aceluiași an.
În vara anului 1974 a urmat la Bacău, timp de 3 luni, un curs intensiv de specializare pentru Administrația de Stat.
Tot în anul 1974, după două luni de interimar a fost ales prin votul locuitorilor ca primar al orașului Tg. Neamț, funcție pe care a deținut-o, în urma realegerii, până în anul 1979, când a fost promovat ca președinte al Consiliului Unic Agroindustrial Tg. Neamț.
Ca primar a desfășurat o activitate deosebită pentru dezvoltarea orașului. Astfel:
– A continuat lucrările de canalizare a orașului, de modernizare a străzilor, de amenajare a spațiilor verzi și înfrumusețare a orașului.
– A fost reamenajat parcul de sub cetate.
– A fost amenajat stadionul principal și s-a creat altul nou pentru antrenamente.
– Pe plan investițional, s-a realizat extinderea Întreprinderii ”Volvatir”, unitate care asigura locuri de muncă pentru peste 4000 de oameni.
– S-a continuat construcția de apartamente moderne, spații comerciale moderne, sedii noi pentru instituțiile din oraș, dând o nouă înfățișare centrului orașului.
– Apoi, în calitate de președinte al Consiliului Unic Agroindustrial Tg. Neamț, a luptat foarte mult pentru construcția căii ferate Pașcani – Tg. Neamț, care a fost finalizată și inaugurată în 1986.
– Dar, peste toate acestea, tot timpul a căutat să rezolve problemele sociale ale cetățenilor orașului: locuințe, locuri de muncă, asigurarea drepturilor cuvenite etc.
Din 1986 până în 1989 a fost președintele al Consiliului Unic Păstrăveni, iar în 1990 s-a pensionat, dar a rămas la fel de activ, continuând să lucreze în cadrul unor unități din oraș.
Pe plan spiritual formează o familie de foarte buni credincioși ai parohiei, cu o prezență permanentă la slujbele de la Sf. biserică, ceea ce a făcut ca Adunarea parohială să-l aleagă membru în Consiliul parohial, unde desfășoară o muncă intensă pentru ca Biserica Adormirea să-și redobândească bunurile pe care le-a pierdut în perioada totalitară.
Cu priceperea economistului, a cercetat arhivele din Tg. Neamț, Piatra Neamț și Bacău, întocmind documentațiile necesare în vederea retrocedării bunurilor. Sperăm, că într-un timp nu prea îndepărtat, își va vedea împlinită această lucrare a Bisericii. Aprecieri deosebite avem și pentru copiii soților Vasile și Aglaia Darie, Lucian, în prezent în Australia și domnișoara Daniela, cărora părinții le-au dat o aleasă educație și le-au sădit în suflete dragostea față de Biserica străbună și respectul față de cei din jur.
Toată prețuirea și respectul cuvenit acestei familii.
Inginer SERAFIM LUNGU
S-a născut la data de 18 iulie 1935 în comuna George Enescu, judeţul Botoşani, în familia preotului Eugen și Iustina Lungu. La vârsta de 2 ani s-a mutat în satul Dragulea, comuna Cristineşti, unde tatăl său a fost repartizat ca preot pentru satele Dragulea și Smârdan, judeţul Botoşani.
De tânăr, de la vârsta de 16 ani, a lucrat ca agricultor, muncitor la Hunedoara, sondor la Schela Gura Ocniţei din Dâmboviţa.
În anul 1954 s-a înscris la Facultatea de Industrie Uşoară din Iași pe care, după 5 ani, a absolvit-o, fiind repartizat la Fabrica de Postav din Buhuși, unde a lucrat 5 ani, după care a fost transferat la Integrata de Lână Constanţa, lucrând aici timp de 7 ani, perioadă în care s-a căsătorit cu Tatiana Roşu din Buhuși, în 1960.
În 1971 a fost transferat la Tg. Neamţ, pentru a construi și a conduce Fabrica de Volvatir, care în 2 ani a fost terminată, primar fiind în acea perioadă Gheorghe Ungureanu. A condus, ca director, această fabrică timp de 20 de ani, extinzându-o în două rânduri și angajând circa 9000 de oameni din care peste 4000 cu angajare permanentă. În perioada în care a fost conducătorul fabricii a ajutat mănăstirile și bisericile din zonă, iar după 1977 a colaborat și cu Seminarul Teologic de la Mănăstirea Neamţ, al cărui director era subsemnatul, ajutându-ne reciproc cu mijloacele de transport sau cu diferite materiale, aceasta presupunând însă și un risc din cauza contextului politic existent.
În anul 1991 a fost transferat la Primăria Tg. Neamţ, unde, timp de un an, a fost viceprimar, apoi primar timp de 8 ani, iar după aceea, 12 ani, consilier.
În perioada cât a fost primar s-a confruntat cu probleme dificile, precum reconstituirea și restituirea proprietăţilor cetăţenilor și ale bisericilor, asigurarea de locuinţe pentru cetăţeni, asigurarea fondurilor financiare pentru rezolvarea problemelor din agricultură. Tot acum a fost asigurată alimentarea cu gaz metan a locuitorilor și extinderea conductelor de gaz pentru Humulești și Pometea. De asemenea, s-a asigurat investiția pentru extinderea conductelor de apă potabilă, s-au construit 2 blocuri: M15 și M8, Grădiniţa nr.2 și a sprijinit realizarea investiţiei la Căminul de Bătrâni.
În primul său mandat de primar s-a realizat înfrăţirea cu un oraş din Franţa și un oraş din China.
Este fondatorul Fundaţiei Speranţa și al Fundaţiei Omenia, ambele funcţionând și astăzi.
Un an de zile a fost Director al Casei de Cultură din oraşul Tg. Neamţ.
Din anul 2003 a fost Preşedintele Sindicatului Liber al Pensionarilor în care sunt înscriși 700 de pensionari, pe care a încercat sa-i ajute în rezolvarea problemelor lor.
A organizat diferite întâlniri cu preoţi, profesori și medici, pelerinaje la mănăstirile din jur și din ţară.
A fost ales deputat în Adunarea eparhială a Arhiepiscopiei Iașilor.
A fost un om modest, apropiat și deschis faţă de oameni, pe foarte mulţi ajutându-i, atât ca director al Fabricii de Volvatir, cât și ca primar al oraşului.
Menţiune: În timpul primului său mandat de primar, Parohia „Sf. Nicolae” – Humuleşti , unde subsemnatul eram paroh, s-a aflat în proces cu Primăria Tg. Neamţ pentru recuperarea casei în care s-a aflat sediul C.A.P Tg. Neamţ din Humuleşti. În timpul celei de a treia judecări a cauzei, Primăria, condusă de primarul Serafim Lungu, a renunţat la casa respectivă, aceasta reintrând în posesia parohiei.
A trecut la Domnul în data de 10 decembrie 2012, ora 16, iar înmormântarea a avut loc joi 13 decembrie, fiind condus pe ultimul drum de o mare mulţime de oameni (aproximativ 1000 de persoane), ceea ce a arătat cât de mult l-au preţuit oamenii.
Vrednica sa soție, Eugenia Tatiana, a adormit în Domnul în data de 22 aprilie 2013, fiind înmormântată joi 25 aprilie lângă soțul său. Biserica îi pomenește permanent în rugăciunile ei.
DECEBAL ARNĂUTU
Timp de aproape 20 de ani a fost enoriaşul parohiei Adormirea, în prezent având domiciliul în strada Batalion, nr. 22, Tg. Neamţ, din parohia Sfinții Voievozi.
S-a născut în comuna Grumăzeşti, judeţul Neamţ, la 1 mai 1952. Este absolvent al Liceului „Ştefan cel Mare”, Tg. Neamţ (1975-1980), al Şcolii tehnice de maiştri energetici (1985 – 1987), precum și al Facultăţii de Ştiinţe Politice din cadrul Universităţii “Petre Andrei” din Iași, ale cărei cursuri le-a urmat între anii 2000 – 2004. Între anii 2006 – 2007 a urmat Masterul în specializarea Administraţie Publică din cadrul Facultăţii de Sociologie și Asistenţă Socială a Universităţii Bucureşti.
În perioada 1970 – 2000 a lucrat ca maistru energetician la S.C. “Electrica Moldova” Neamţ, filiala Tg. Neamţ.
Între anii 2000 – 2012 a fost Primar al oraşului Tg. Neamț (3 legislaturi), perioadă în care a urmat 18 cursuri și seminarii de instruire, pregătire și perfecţionare, unele organizate și finanţate de Fundaţii și Agenţii din străinătate (USA, Germania, Olanda), finalizate cu atestate și certificate de absolvire pe care le-a valorificat în timpul cât a condus Administraţia Publică Locală.
În timpul celor 12 ani cât a deţinut funcţia de primar al oraşului Tg. Neamţ a avut realizări cu totul remarcabile în domeniile: Învăţământ – educaţie (reabilitări de şcoli, grădiniţe); Sport, turism și agrement (Cetatea Neamţ, parcuri, baze sportive); infrastructură (extinderea reţelelor de gaz metan, iluminat public, canalizare, consolidare și refacere blocuri); asistenţă socială (Centrul de primire pentru persoane fără adăpost “Sfânta Teodora”; sănătate publică (reabilitarea spitalului orăşenesc); cultură (reabilitări la biblioteca oraşului, Casa de cultură, Căminul cultural Blebea); administraţie publică; socială (locuinţe).
Pe plan religios, încă înainte de a fi primar, a avut bune relaţii de colaborare cu instituţiile bisericeşti: parohii, mănăstiri, protopopiat și, chiar, Centrul eparhial, pe care le-a sprijinit și de care a fost întotdeauna ataşat.
Amintim câteva aspecte concrete ale acestei colaborări cu Biserica.
-A adoptat o atitudine fermă, dar corectă, față de prozelitismul sector agresiv, manifestat mai ales după 1989.
– A fost și a rămas, un participant constant la sfintele slujbe, oficiate la bisericile din oraş, fiind un credincios practicant și un sprijinitor, cu toată familia dânsului, a manifestărilor religioase organizate de bisericile din oraş (de exemplu hramurile bisericilor);
–
– S-a ocupat efectiv de organizarea unor sărbători tradiţionale ale oraşului, cărora le-a dat o conotaţie religioasă, cum ar fi rugăciunile de mulţumire de primăvară și toamnă;
– A înzestrat cimitirele din oraş cu pubele și containere pentru menţinerea curăţeniei, ca semn de respect pentru cei trecuţi la Domnul;
– A realizat și întreţinut iluminatul public în zonele bisericilor și mănăstirilor;
– A asigurat finanţarea bisericilor din oraş cu sume din bugetul local, aprobate de Consiliul Local;
– A avut o importantă contribuţie la refacerea Paraclisului cu hramurile Sf. Nicolae și Binecredinciosul Voievod Ştefan cel Mare din Cetatea Neamţ;
– A contribuit la amenajarea curţii interioare a Catedralei “Adormirea Maicii Domnului” din oraş, dotându-o și cu aparate de aer condiţionat, și a sprijinit achiziţia de centrale termice pentru unele biserici din oraş.
– A avut în permanenţă o relaţie personală foarte bună cu toţi preoţii din oraş, ceea ce a făcut să fie încheiate parteneriate sociale cu bisericile din oraş, cărora li s-au alăturat Fundaţia “Omenia”, Asociaţia “Nemţeanca”, Centrul de Integrare Ocupaţională pentru Persoane cu Handicap (CITO), Fundaţia “Speranţa”.
Pentru această frumoasă colaborare cu Biserica, în anul 2006 a fost ales membru în Adunarea Eparhială a Arhiepiscopiei Iașilor, fiind reales în anul 2010 pentru încă un mandat, pe perioada 2010 – 2014.
Iar pentru întreaga activitate ca primar a fost răsplătit cu numeroase diplome de excelenţă, ordine, diplome de onoare, printre care Diploma de Onoare “Ştefan cel Mare și Sfânt, acordată de Mitropolia Moldovei și Bucovinei în anul 2009, precum și alegerea sa ca membru (2001) și apoi vicepreşedinte al Asociaţiei Oraşelor din România, Regiunea I (2004 – 2008), membru în Comitetul Regiunilor de pe lângă Parlamentul European (2008 – 2012), și în funcţia de Comisar Şef Principal Regiunea Nord – Est (2009).
În anul 2006 a primit Ordinul Naţional “Pentru Merit” în gradul de cavaler-conferit de Președintele României, iar în anul 2010 a fost decorat ”Primarul Anului”.
O autentică familie creștină, păstrătoare și apărătoare a credinței strămoșești.
Toată prețuirea noastră pentru această familie devotată Bisericii Ortodoxe.
Familia GHEORGHE și VARVARA DĂNILĂ.
O familie de oameni foarte credincioși și cinstiţi. Gheorghe Dănilă a fost o mare perioadă de timp paraclisierul Bisericii “Adormirea Maicii Domnului”, fiind alături de preotul Nicolae Gheorghiu și, apoi, alături de preotul Constantin Grigoriu. Soţii Gheorghe și Varvara Dănilă au avut 11 copii cărora au căutat să le dea o educaţie religioasă și morală deosebită. Gheorghe Dănilă a fost mulţi ani membru al Consiliului parohial. O familie respectată pentru ataşamentul său faţă de Biserică.
Familia ŞTEFAN și ANA DĂNILĂ
Ştefan Dănilă a fost al patrulea copil din cei 11 ai lui Gheorghe Dănilă. La timpul potrivit s-a căsătorit cu Ana Avram din Humuleşti, fiică a soţilor Gheorghe și Elena, fiind ultima din cei 8 copii ai soţilor Avram.
Oameni harnici, credincioși ca și părinţii lor, s-au dedicat atât gospodăririi lor, cât și sprijinirii Bisericii. Ștefan Dănilă face parte din Consiliul parohial, iar soţia sa Ana face parte din sectorul gospodăresc al parohiei „Adormirea”.
Dumnezeu i-a binecuvântat cu doi copii: Ştefan, care ocupă o funcţie foarte înaltă în Statul român, fiind Şeful Marelui Stat Major al Armatei. Fiica, Ana, a fost răpusă de tânără de o boală necruţătoare.
Soţii Ştefan și Ana Dănilă sunt nelipsiți de la Slujbele ce se săvârşesc la Catedrală în duminici și sărbători, fiind, totodată, foarte activi în organizarea unor evenimente ale parohiei (hramuri, pomeniri etc.).
Familie pe ajutorul căreia Biserica se poate bizui oricând. Toată prețuirea și respectul nostru.
Epitrop IOAN CHISENCU
Fiu al soţilor Eugeniu și Despina din comuna Mirceşti, jud. Iași. Tatăl său, Eugeniu, era fiu de preot, refugiat din Basarabia în anul 1872, iar mama sa, Despina, era fiică de răzeși. Cei doi soţi au avut şase copii, doi băieți și 4 fete, cărora le-au dat o aleasă educaţie creştină și i-au dat să înveţe în diferite şcoli.
Ioan Chisencu s-a născut în anul 1929 și, după clasele primare și gimnaziale, a urmat Liceul Comercial din Roman. Întrucât părinţii săi erau oameni înstăriţi (chiaburi), iar bunicul său fusese preot, nu a putut urma și facultatea, dar, în timpul activităţii sale, a urmat diferite cursuri de specializare în domeniile economic, comercial și bancar, punându-și în valoare calităţile intelectuale, datorită cărora a ocupat diferite funcţii importante. Mai întâi a lucrat în calitate de contabil la Cooperativa “Unirea” din Tg. Neamţ, apoi revizor de gestiune, după care, prin concurs, s-a transferat la Banca Naţională, ocupând prima dată funcţia de inspector de credite și apoi inspector şef pentru credite și finanţări bancare. La Banca Naţională a lucrat timp de 30 de ani.
A fost căsătorit cu doamna Sonia Chisencu (fostă Parasca), care a fost directoarea unui Cămin de copii preşcolari din Tg. Neamţ.
Ioan Chisencu a fost un om al Bisericii, dar până în anul 1989, din cauză că funcţionarii publici erau urmăriți dacă frecventează biserica, în duminici și sărbători plecau din oraş, împreună cu soţii Alexandru și Agripina (Pina) Munteanu, cât mai departe de oraş – la Paşcani, Suceava, Iași, Piatra Neamţ, Bicaz, Mirceşti – participând la Sfânta Liturghie în bisericile din alte localităţi.
Se ştie că era fiul duhovnicesc și prieten al părintelui arhim. Ioanichie Bălan de la Mănăstirea Sihăstria.
După anul 1990 a fost implicat deplin în viaţa bisericii “Adormirea”, de care aparţinea prin domiciliu, fiind ales membru în Consiliul parohial și epitrop al parohiei, calitate în care s-a de transcrierea și aducerea la zi a inventarului bisericii. Un om foarte respectuos cu toată lumea, binevoitor, răbdător, calculat în tot ceea ce făcea și, mai presus de toate, un credincios adevărat.
A trecut la cele veşnice în 30 decembrie 2005.
Familia MIRCEA ŞI MARIANA APOPEI
O familie cu adevărat model, în ceea ce privește ataşamentul faţă de Biserică. Soţia, Mariana, este una dintre coristele de bază ale corului bisericii “Adormirea”, iar soţul, Mircea, îl ajută pe fiul său, preotul Apopei Bogdan, ca și cântăreţ, la parohia în care acesta păstoreşte. Foarte respectuoși faţă de slujitorii bisericii și faţă de cei din jur, și foarte buni gospodari, ceea ce a făcut ca soţul să fie ales în Consiliul parohial, iar soţia în Comitetul parohial, din care face parte și în prezent. Toată preţuirea noastră pentru această familie.
FamiliaILIOI
O familie care sub nici un motiv nu poate fi trecută cu vederea este aceea a fraţilor Constantin, Vasile, Ştefan și Nicuţă Ilioi evident cu soţiile lor, familie care întotdeauna când Biserica a avut nevoe de sprijinul ei, n-a întârziat să-l acorde. Foarte buni gospodari, de asemeni buni meseriași, fraţii Ilioi au sprijinit foarte mult biserica Adormirea nu numai material, ci și cu lucrul braţelor lor cum zice Sf. Ap. Pavel. Toţi fraţii au dat un exemplu foarte frumos de jertfelnicie pentru repararea și înfrumuseţarea sfântului lăcaş, atunci când acest lucru se cerea. Atât Constantin, cât și Ştefan, precum și ultimul dintre ei , Ioan, au făcut parte, pe rând, din Consiliul parohial sau Comitetul parohial, în semn de preţuire pentru modul cum au înţeles calitatea de enoriași ai parohiei, Ioan făcând parte și în prezent din acest organism de conducere.
Familia CONSTANTIN și VERONICA CRĂCIUN
Nelipsiţi de la sfânta biserică, soţii Constantin și Veronica Crăciun pot fi oricând daţi ca model de trăire creştină. Credinţa puternică, sprijinul acordat bisericii în momentele dificile prin care aceasta a trecut, implicarea pozitivă în treburile administrative ale parohiei, ca și prezenţa îndelungată în Consiliul parohial a soţului, care se bucură de mult respect din partea membrilor acestuia și a slujitorilor bisericii, situează această familie pe piedestalul de cinste al bisericii Adormirea, în mod absolut meritat. Gospodari și harnici acasă, gospodari și harnici și la biserică, de aceea le acordăm cinstea ce li se cuvine.
Familia NICOLAE și ELISABETA GRUMĂZESCU
Enoriaşul Nicolae Grumăzescu a avut una dintre cele mai îndelungate prezenţe în Consiliul parohial, ceea ce confirmă prestigiul de care se bucura în acest organism de conducere. Un om aşezat, înţelept în sfaturile pe care le dădea, cinstit și harnic, gata oricând să răspundă la solicitările Bisericii, fie prin contribuţie materială, fie prin munca fizică, urmat de soţia sa, Elisabeta, și ea aleasă în Comitetul parohial. Ambii soţi cu chipuri blânde și plăcute copleşeau prin bunăvoinţă exprimată prin bucuria cu care îi întâmpinam pe slujitorii Bisericii atunci când aceștia le treceau pragul. Și-au educat copii în respectul față de Biserică și slujitorii ei, unul dintre copii, inginerul Floricel și soția sa, medicul Eugenia, numărându-se printre cei care au avut o contribuție însemnată la desfășurarea lucrărilor de înălțare a bisericii Sfântul Ioan Iacob de la Seminarul Teologic-Mănăstirea Neamț, biserică a cărei cruci din inox sunt contribuția acestor soți, iar la biserica Adormirea au donat un vas, tot din inox, cu capacitatea de două tone, pentru Aghiazma mare de la Bobotează.
Preabunul Dumnezeu să le răsplătească jertfa.
Familia ALEXANDRU și AGRIPINA MUNTEANU
O familie ataşată total Bisericii. Soţul, Alexandru, a fost fiul pădurarului silvic Munteanu Frangulea din Tg. Neamţ, cartierul Ţuţuieni, iar soţia Agripina, este din localitatea Poiana – Brusturi, aproape de Tg. Neamţ, născută Corugă, familie care a dat Bisericii și un preot, Matei Corugă din Iași care a fost și consilier administrativ în cadrul Arhiepiscopiei Iașilor. Soţii Alexandru și Agripina s-au căsătorit în anul 1960, dar în parohia Adormirea s-au stabilit definitiv în anul 1974. Din căsătorie au rezultat doi copii, Ştefan și Gabriela. Băiatul, Ştefan, a studiat teologia, fiind absolvent al Facultăţii de Teologie Ortodoxă din Iași, apoi masteratul și doctoratul la Universitatea Gregoriană din Roma. Astăzi este profesor de teologie biblică la Institutul de Teologie Ortodoxă Saint – Serge din Franţa, deși aş fi dorit să-l las în locul meu la catedra de Noul Testament din cadrul Facultăţii de Teologie Ortodoxă din Iași, unde l-am avut student.
Soţii Alexandru și Agripina Munteanu au lucrat în contabilitate. Tot timpul, în duminici și sărbători, au fost prezenţi la biserica din parohie sau la mănăstirile din jur. Soţia, Agripina (Pina cum i se zice), începând cu anul 1993, lucrează, voluntar, la Fundaţia „Omenia” din Tg. Neamţ, cu o dăruire totală.
Soţul, Alexandru, s-a mutat la Domnul în 18 iulie 2011.
Toată consideraţia pentru modul cum această familie a colaborat cu Biserica.
Familia VSILE și MARIA SAUCIUC
Originari din localitatea Copălău, judeţul Botoşani, soţii Sauciuc s-au stabilit în Tg. Neamţ odată cu înfiinţarea Fabricii de Volvatir, fiind selectaţi de la Uzina Textilă din Botoşani de Inginerul Serafim Lungu, cel care a avut rolul cel mai important în înfiinţarea fabricii din Tg. Neamţ.
Ambii soţi au primit în familie o educaţie religioasă deosebită, soţul, Vasile, fiind finul de botez al unui venerabil preot din Copălău, Dumitru Ciofu. Această educaţie i-a făcut să se integreze repede în comunitatea religioasă din oraş, respectiv în parohia Adormirea Maicii Domnului, integrare dovedită prin prezenţa permanentă la sfintele slujbe, la biserica din parohie, precum și prin participarea, deseori, la slujbele de la mănăstirile din jur. De asemenea, ca foarte buni credincioși, au fost de un real ajutor bisericii în desfăşurarea activităţilor ei religioase și administrative. Păstrătoare a tradiţiilor noastre creştine, soţii Vasile și Maria Sauciuc au avut grijă ca aceleași sentimente religioase, calde și puternice, să le transmită și copiilor lor, fiul, profesor și director la Colegiul „Ion Creangă„ Tg. Neamţ cu familia fiind, de asemenea, enoriașii parohiei Adormirea, iar fiica la Suceava.
Credincioasa Maria Sauciuc s-a mutat la Domnul spre sfârșitul anului 2012, dar lumina credinţei ei străluceşte mai departe în familia și casa din care a făcut o adevărată biserică. Respectul și dragostea noastră, a slujitorilor Catedralei.
Familia ILIE şi AGLAIA ROBAN
Ilie Roban a fost institutor, iar soţia sa Aglaia a fost învăţătoare la Şcoala nr.2 Fete, unde între anii 1919-1925 a fost directoare, precum şi la Orfelinatul „Principele Carol şi Principesa Elena”.
Această familie a avut doi fii, unul dintre ei, Valeriu, a fost avocat. Acesta în timpul celui de-al doilea război mondial, între 1944-1945, a fost primarul oraşului. În această calitate s-a ocupat de organizarea evacuării (refugiului) cetăţenilor în martie 1944 şi, apoi, de reîntoarcerea acestora în toamna anului 1944.
A fost arestat în octombrie 1959, fiind acuzat de „uneltire contra ordinii de stat”.
Cel de-al doilea fiu al soţilor Ilie şi Aglaia Roban, Iuliu, a fost medic pediatru. În întreaga sa carieră de aproape 40 de ani s-a dăruit cu deplin devotament şi profesionalism, atât în cadrul Spitalului orăşenesc Tg. Neamţ, cât şi în cadrul secţiei de pediatrie din strada Ştefan cel Mare, alinării suferinţelor celor mici, fiind singurul doctor pediatru din oraş la acea vreme. Dr. Iuliu Roban a activat o perioadă de timp şi ca profesor de Igienă la fostul liceu „Regina Maria” din Tg. Neamţ. O perioadă de timp a fost numit medic de plasă, lucrând în specialitate, unde, de asemenea, a dat dovadă de o probitate desăvârşită, tratând chiar şi persoane adulte. Mai sunt şi astăzi locuitori ai oraşului şi din zonele limitrofe care îi poartă o deosebită recunoştinţă.
A fost căsătorit cu Viorica Savu, absolventă a Facultăţii de Ştiinţe naturale-geografie din cadrul Universităţii „Alex. I. Cuza” din Iaşi. Din căsătorie au rezultat doi fii, Florin şi Păstorel Roban, ambii urmând Institutul Politehnic din Iaşi. Primul, Florin, este căsătorit cu Georgeta Cocebaş, cadru didactic, fiind stabilit în oraşul Tecuci, jud. Galaţi.
Al doilea fiu, Păstorel, s-a casătorit cu Ecaterina Băicănescu, de asemenea, cadru didactic, fiind stabiliţi în Tg. Neamţ, parohia Adormirea, cu o prezenţă permanenta la sfânta biserică, doamna profesoară ajutând, în dese rânduri, la organizarea unor evenimente religioase în parohie.
Familia Dr. Iulia Roban a îmbinat permanent activitatea profesională cu cea religioasă, participând în fiecare Duminică la sfânta slujbă, la biserica „Adormirea Maicii Domnului” de care aparţineau. De altfel, au avut o strânsă legătură de prietenie şi vecinătate cu familia preotului paroh Nicolae Gheorghiu.
O familie model de intelectuali creştini, ataşaţi Bisericii.
Maiorul CONSTANTIN COMĂNIŢĂ
Enoriaş al parohiei Adormirea Maicii Domnului, avea locuinţa pe strada Petru Rareş, livada casei sale fiind întinsă pe jumătate din lungimea acestei străzi.
Pe lângă cariera militară a ocupat şi funcţii publice. Astfel, în 1938 a fost numit primar al oraşului de prefectul Nicolae Ghenerariu. A făcut parte din Comisia Interioară pentru alegerile din anul 1938. În 1939 a fost demis de noul prefect lt. col. Eugen Hociung, dar peste un an, în 1940, a fost din nou primar, funcţie pe care a deţinut-o până la 25 iunie 1941 când a fost mobilizat.
A fost un om apreciat de familia preotului Nicolae Gheorghiu.
Profesor CONSTANTIN FLORESCU
Fiu al oraşului Tg. Neamț, s-a născut la 19 martie 1940. Școala generală și liceul le-a urmat în orașul natal, iar după obținerea Diplomei de bacalaureat s-a înscris la Facultatea de Chimie din cadrul Universității „Alexandru I. Cuza” din Iași, pe care a absolvit-o în anul 1961.
Începând cu anul școlar 1961-1962 își începe cariera didactică la Liceul Teoretic „Ștefan cel Mare” din Tg. Neamț, în care avea să se remarce ca unul dinte marii dascăli ai acestui oraș.
Pentru calitățile sale didactice remarcabile, între 1967-1979 a fost director adjunct al liceului, iar din 1979 până în anul 2001 a fost director plin.
Dornic de a-și perfecționa activitatea la catedră, a parcurs toate gradele didactice, treptat, impunându-se ca o autoritate incontestabilă pentru disciplina chimie, ceea ce a condus la alegerea sa ca Șef de catedră la această specialitate, pentru zona Tg. Neamț, iar în anul 1975, prin Ordinul nr. 558 din 26 iunie, a fost răsplătit cu titlul de „profesor evidențiat”, recunoscându-i-se, astfel, meritele deosebite.
Profesionalismul, seriozitatea, exigența, corectitudinea, perseverența, promptitudinea și responsabilitatea pentru lucrul bine făcut sunt însușirile care l-au caracterizat și prin care s-a impus atât în rândul cadrelor didactice, cât și în comunitatea locală.
Preocupat în permanență de ridicarea nivelului cultural și științific al elevilor Liceului Teoretic „Ștefan cel Mare”(azi „Colegiul Național „Ștefan cel Mare”), a lucrat cu dăruire și consecvență pentru ca instituția pe care o conducea să devină o „personalitate” a învățământului din județul Neamț.
Roadele muncii sale și ale colectivului pe care-l conducea au început să apară, ele concretizându-se în rezultatele din ce în ce mai frumoase obținute la olimpiadele școlare, ca și în numărul considerabil de absolvenți ai liceului care reușeau să intre, prin examen de admitere, în învățământul superior, situând această instituție de învățământ între primele trei licee din județ.
Dar profesorul Constantin Florescu a fost un foarte bun gospodar, nu numai pentru școala pe care a condus-o, ci și pentru propria-i casă, aducându-mi aminte de foștii mei învațători pe care îi vedeam cum lucrau în grădină și cum îngrijeau animalele pe care le aveau în gospodărie, prin anii 1945-1948. De altfel, fiind un pasionat crescător de animale, el a pus bazele Asociației Crescătorilor de Animale din Tg. Neamț, asociație menită să sprijine și sa încurajeze pe gospodarii orașului în creșterea animalelor.
S-a bucurat de respectul cetățenilor orașului, fiind consultat în multe probleme obștești de interes general.
Ca enoriaș al parohiei Adormirea Maicii Domnului, a făcut parte din Consiliul parohial, unde cuvântul său avea multă greutate, datorită experienței, priceperii și soluțiilor pe care le propunea pentru rezolvarea problemelor administrativ-gospodărești ale parohiei.
Apreciind întreaga sa activitate didactică, dar și pe cea în folosul comunității, a fost Consilier local în perioada 1996-2000, iar Consiliul Local, în semn de aleasă prețuire, i-a acordat în anul 2009 titlul de „Cetățean de Onoare” al orașului Tg. Neamț.
A trecut la Domnul în 26 iunie 2010, iar slujba înmormântării s-a săvârșit în data de 29 iunie, la sărbătoarea sfinților Apostoli Petru și Pavel, fiind regretat de comunitatea didactică a orașului, de foștii elevi și de enoriașii parohiei din care a făcut parte.
CONSTANTIN HALIŢCHI
S-a născut la 23 mai 1937, în localitatea Mitocul Dragomirnei, județul Suceava, fiind al doilea copil al soților Nicolae și Ștefania Halițchi.
Urmează școala primară și gimnaziul la școala din Mitocul Dragomirnei, apoi, la îndemnul părinților și al bunicii sale, urmează Școala Tehnică Medie de Industrializarea Lemnului din Câmpulung Moldovenesc, după absolvirea căreia se înscrie la Școala Tehnică de Maiștri, la finalul acesteia obținând statutul de Maistru de Exploatare și Transport.
Își începe activitatea de exploatare în 1954 ca șef de sector la Întreprinderea Forestieră Tazlău, unde va lucra până în 1962, când a fost promovat ca director la I. F. Borca, funcție pe care a deținut-o până în 1966.
În timpul cât a lucrat la Tazlău a cunoscut-o pe tânăra Constanța, care-i va deveni soție și-l va sprijini în toată activitatea sa.
Datorită tenacității și calităților sale de bun organizator, diplomat și atent cunoscător al sufletului uman a urcat mereu pe scara ierarhică a funcțiilor în domeniu. Astfel, din funcția de director la I. F. Borca a fost promovat ca Șef sector de exploatare I. F. Tg. Neamț, din 1966 până în 1978;
Director U.F.E.T. Tg. Neamț, din 1979 până în 1990; Economist principal I.F.E.T. Piatra Neamț, din 1990 până în 1991; Director comercial la S.C. Ozana Mobex S.A Tg. Neamț, din 1991 până în 1994; Director al Sucursalei Exploatare și Prelucrare a Lemnului, devenită la scurt timp S.C. Starforest S. A. Tg. Neamț, din 1994 până în 1996.
De menționat că, în paralel cu funcțiile menționate, și-a continuat studiile absolvind Academia de Științe Social Politice, profil economic, specializarea Economia Industriei, Construcțiilor și Transporturilor, ceea ce i-a permis să abordeze problemele în domeniu la un nivel superior.
Dovadă sunt, în acest sens, cele două Certificate de inventator, obținute alături de un colectiv de lucru al I.F.E.T Piatra Neamț, și anume: pentru invenția „Instalație de uscare a elementelor din lemn”, în 1985, și „Instalație de secționare la punct fix a crăcilor și lemnului subțire”, în 1989. Însuşirile care i-au caracterizat întraga viață au fost: munca fără preget, seriozitatea, cinstea, fermitatea, disciplina dublată de blândețe și grija față de oamenii pe care i-a condus. Puțină lume știe că lucrătorilor din punctele de lucru îndepărtate de Tg. Neamț le trimitea alimente săptămânal pentru ca oamenii să nu sufere din cauza lipsei acestora.
Personal am avut foarte bune relații de colaborare cu dânsul, între 1977-1990, perioadă în care eu eram directorul Seminarului Teologic de la Mănăstirea Neamț, unitate pe care o conducea și Seminarul ajutându-se reciproc în deplină echitate și discreție.
Ca enoriaș al parohiei Adormirea Maicii Domnului a contribuit la lucrările ce s-au efectuat la catedrală, prelucrând, gratuit, tot parchetul care, și astăzi, se află în biserică.
A fost întotdeauna atașat comunității din care a făcut parte, și pe care a respectat-o până la sfârșitul vieții. Comunitatea locală, recunoscându-i calitățile de bun gospodar, l-a propus pentru functia de primar al orașului, în mai multe rânduri, funcția pe care cu eleganță a refuzat-o, preferând să rămână fidel marii sale pasiuni: lemnul.
A trecut la cele veșnice la 17 octombrie 1996, la vârsta de numai 59 de ani, lăsând, însă, în urma sa numele bun pe care comunitatea i-a arătat-o, în anul 1997 i s-a decernat titlul de cetățean de onoare al orașului Tg. Neamț, post-mortem.
Dr. VLADIMIR V. CARP
S-a născut la 16 mai 1921 în comuna Văncicăuți, județul Hotin.
Părinții săi Vasile și Irina Carp erau români ortodocși, tatăl fiind acar la CFR. A urmat școala primară în satul natal și apoi liceul „Aron Pumnul” din Cernăuți, susținând examenul de Bacalaureat în anul 1942. Din cauza războiului s-a înscris la Facultatea de Medicină peste un an, în 1943. Deși era reușit la Medicină, a fost mobilizat și trimis la Școala Militară din Fălticeni. Din Martie 1944 până în august a fost mobilizat pe front, în prima linie, cu regimentul 16 Dorobanți(infanterie), la nord de Iași (Stânca Roznovanu). Era comandant de pluton (branduri) și a terminat războiul cu grad de sublocotenent.
Studiile de medicină le-a început, efectiv, abia în toamna anului 1945, absolvind facultatea în 1951. A fost repartizat medic stagiar în comuna Tarcău, sat Dochia (Neamț), apoi a fost numit medic șef de raion la Tg. Neamț. În anul 1954 s-a căsătorit cu Ana N. Gheorghiu, fiica preotului Nicolae Gheorghiu de la biserica Adormirea stabilindu-se în această parohie.
La Tg. Neamț a înființat stația de salvare care la început avea doar două ambulanțe.
În octombrie 1959 a fost arestat, în aceeași săptămână cu socrul său, sub învinuirea de „uneltire împotriva ordinii de stat”, trecând prin închisorile de la Bacău și Jilava, și de muncă forțată de la Dunăre. A fost eliberat în aprilie 1964.
În toamna anului 1964 a plecat la București pentru a urma cursurile renumitului cardiolog, prof. univ. C.C. Iliescu de la Spitalul Ascar.
Întors la Tg. Neamț Doctorul V. Carp a pus bazele Secției de Cardiologie.
În 1974 a fost reabilitat politic, iar în 1984 a fost pensionat.
În anul 2004, în urma hotărârii Consiliului orășenesc, i s-a decernat titlul de „ Cetățean de Onoare ” al orașului Tg. Neamț, ca recunoștință pentru întreaga activitate medicală desfășurată în acest oraș.
A trecut la cele veșnice la 23 iulie 2012.
Profesor ANA CARP
S-a născut în Tg. Neamț la data de 30 septembrie 1934, fiind fiica preotului Nicolae N. Gheorghiu parohul parohiei Adormirea Maicii Domnului.
A urmat școala primară și generală în Tg. Neamț, apoi Liceul „Calistrat Hogaș” (pe atunci Școala Medie) din Piatra Neamț pe care l-a absolvit în anul 1952. S-a înscris la Facultatea de Istorie din cadrul Universității „Al. I. Cuza” din Iași.
În anul 1954 s-a căsătorit cu medicul Vladimir Carp, care se stabilise în Tg. Neamț.
După absolvirea Facultății de Istorie, din toamna anului 1956 a fost numită profesor de istorie la Liceul „Ștefan cel Mare” (pe atunci Școala Medie), pe catedra profesorului Mihăiță Grigorie care la acea dată, era inspector.
A predat continuu această disciplină, timp de 36 de ani, până la pensionarea sa în septembrie 1992, remarcându-se prin ținută didactică, pasiune pentru istorie, spirit de colegialitate, dragoste pentru toți elevii săi și capacitatea extraordinară de a depăși momentele dificile din viața familiei sale, ca cele legate de arestarea soțului și a tatălui său.
Toată admirația pentru un asemenea om.
TEODORESCU NECULAI
Născut în comuna Vânători – Neamţ, jud. Neamţ în anul 1939, iunie 12, din familie de teologi din generaţie în generaţie. A urmat cursurile gimnaziale şi liceale la Liceul Petru Rareş din Piatra Neamţ şi apoi Facultatea de Biologie din cadrul Universităţii “Alex. I. Cuza” din Iaşi.
După absolvirea facultăţii a fost 5 ani inspector şcolar în fostul raion Piatra Neamţ, apoi timp de 11 ani director la Şcoala Vânători – Neamţ şi Casa Pionierilor din Tg. Neamţ, rămânând şi în corpul de control al Inspectoratului Şcolar Judeţean Neamţ pentru disciplina Biologie.
În anul 1966 s-a căsătorit cu Teodorescu Eugenia, născută în comuna Dersca, jud. Botoşani, fiică de ţărani înstăriţi. A absolvit cursurile Liceului George Bacovia din Bacău, după care a urmat Facultatea de Biologie din Iaşi, la data căsătoriei fiind studentă în anul V. După absolvirea facultăţii a lucrat ca profesor la Şcoala din comuna Vânători – Neamţ, de unde a trecut la Liceul Ştefan cel Mare din Tg. Neamţ, lucrând aici până la pensionare.
Din căsătorie a rezultat o fată care a absolvit tot Facultatea de Biologie din Iaşi, în prezent fiind cercetător ştiinţific în cadrul aceleeaşi facultăţi.
Profesorul Teodorescu Neculai a decedat în anul 2000 din cauza unei boli incurabile. S-a caracterizat prin eleganţă (nu numai vestimentară), bunătate şi întreţinerea de bune relaţii cu cei din jur.
Doamna profesoară Teodorescu Eugenia a desfălşurat o rodnică activitate didactică, mulţi din foştii săi elevi fiind în prezent medici de mare valoare. În timpul perioadei de profesorat a participat la două conferinţe naţionale pe tema: “Plantele medicinale din zona Neamţului şi rolul lor terapeutic”.
Este ataşată Bisericii noastre, sprijinindu-o şi participând permanent la sfintele slujbe. Un model de intelectual creştin.
Profesor CUCOŞ MARIA
Un exemplu de credință și atașament față de Biserica Ortodoxă.
Născută în Tg. Neamț, la data de 30 octombrie 1940, într-o familie modestă dar cinstitoare de Dumnezeu, a primit de la părinții săi, Constantin și Maria, o aleasă educație creștină, bazată pe principiile morale ortodoxe. Încă din copilărie, părinții săi i-au vorbit despre preoți cucernici și duhovnici, precum Antim Găină, Ioil Gheorghiu, Paisie Olaru și Ilie Cleopa. Aceeași educație au primit-o în familie și frații săi Neculai, profesor de matematică la Liceul „Ștefan cel Mare”, și Constantin, lăcătuș mecanic la Fabrica de Volvatir.
După absolvirea Școlii nr. 2, s-a înscris la liceul din localitate, iar ultimii doi i-a urmat la Liceul „Garabet Ibrăileanu” din Iași, unde a susținut și promovat examenul de bacalaureat.
Începând cu anul 1959 a urmat cursurile Facultății de Filologie din cadrul Universității „Alex. I. Cuza” din Iași, facultate pe care a absolvit-o în anul 1964.
A funcționat ca profesor de limba și literatură română la Școala elementară din Plăieșu, apoi la Școala elementară din Dumbrava, com. Timișești, la Școala de mecanici agricoli din Tg. Neamț, iar din anul 1967 s-a transferat la liceul „Ștefan cel Mare” din Tg. Neamț, unde a lucrat până la pensionare, în 1999.
În toată perioada cât a lucrat ca profesor a rămas fidelă valorilor și principiilor de viață creștine, iar după pensionare este nelipsită de la sfintele slujbe din Duminici și Sărbători, fiind însoțită întotdeauna de prietena sa, la fel de credincioasă și atașată Bisericii, Simona Gavriliu.
Se înscrie între frumoaseșe modele de intelectuali creștini.
Familia medic MATEI și medic ALEXANDRA BÎRGĂOANU
Medicul Matei Bîrgăoanu s-a născut în anul 1940 în localitatea Vadul Moldovei – Suceava. Specialist în radiologie încă din 1970. Medic primar radiolog și imagistică medicală. A fost director al Spitalului din Tg. Neamț și director al Policlinicii din oraș. În legislatura 2002-2006 a făcut parte din Consiliul parohial al Parohiei Adormirea.
Doamna Medic Alexandra Bîrgăoanu s-a născut în Tg. Neamț în anul 1947. Începând din anul 1988 este medic specialist în boli infecțioase și epidemiologie. În prezent este medic șef al acestei secții.
O familie cu totul deosebită și cu multă aplecare spre suferința umană. Toată prețuirea.
ION BICLEANU
Fost ofițer de carieră și un învățător de elită. A fost și director al Școlii nr.1 Băieți. A locuit în același imobil cu Ion Drăghici.
Bunicul său a fost preotul Nicolae Bicleanu din parohia Boiștea. Fiind nepot de preot, ca enoriaș al parohiei, a fost foarte apropiat de Biserică și de preotul Nicolae Gheorghiu.
În anul 1938 s-a mutat cu familia la București unde a și trecut la Domnul, la vârsta de numai 47 de ani (Despre personalitatea sa ca ofițer și renumit dascăl a se vedea pe larg la prof. Vasile Vrânceanu, Oameni de altădată care au trudit pe plaiuri nemțene, 2011, pp. 39-48).
A fost consilier comunal, de drept, în 1933.
ION DRĂGHICI
A fost ofițer de aviație, dar a fost deblocat abuziv din armată prin anul 1950 și lăsat fără nici o posibilitate materială. Un timp a lucrat contabil la Casa pensionarilor.
Casa în care a locuit, situată pe strada „Ștefan cel Mare”, i-a fost confiscată și apoi dărâmată.
Familia IOAN şi ELISABETA BERARU
A fost una dintre cele mai cunoscute familii din Tg. Neamț, iar membrii ei printre cei mai aleși enoriași ai parohiei „Adormirea”. O familie binecuvântată de Dumnezeu cu mulți copii, care au primit o educație aleasă, fiind crescuți în frica de Dumnezeu și respect față de oameni. Din această familie s-au ridicat Dr. Gheorghe Beraru, chirurg, recunoscut ca cel mai bun din zonă; Ileana – medic de laborator – specialitate oncologie – în București; Ionel – economist la Ministerul Finanțelor. De asemenea, ceilalți copii au urmat diferite școli, fiecarea având munci de răspundere în societatea românească.
Ioan Beraru a fost membru de bază în Consiliul parohial și un bun sfătuitor pentru preotul paroh în problemele administrative ale Bisericii.
În semn de apreciere și recunoștință pentru sprijinul acordat Bisericii, preotul paroh Nicolae Gheorghiu a acordat soților Ioan și Elisabeta Beraru, în anul 1959, la împlinirea a 50 de ani de căsătorie Diploma de Onoare din partea parohiei.
Dl. MICU IOAN
A fost medic specialist în medicină internă, șef de secție. Cu mult respect pentru Biserică. Un timp a fost și medicul Seminarului Teologic de la Mănăstirea Neamț. Soția sa a fost fiică de cântăreț bisericesc. Totdeauna binevoitor, apropiat de oameni, cu o vorbire caldă și multă eleganță în relațiile interumane. În prezent este pensionar, domiciliind în municipiul Iași.
Medic IGNEA CECILIA
Specialist epidemiolog. A fost medic șef al SANEPID-ului Tg. Neamț. Fire îngăduitoare și împăciuitoare, s-a remarcat și ca o persoană cu respect față de Biserică și slujitorii ei. Deși a ocupat o funcție importantă, nu căuta să iasă în evidență în mod special.
Avocatul IOAN BĂLAN
Pe lângă faptul că a fost cunoscut ca un bun avocat, a fost implicat și în activitatea politică și administrativă locală.
În anul 1938 prefectul Nicolae Ghenerariu l-a numit ajutor de primar. Un an mai târziu (1939) noul prefect, lt. col. Eugen Hocing, l-a numit primar în locul lui Constantin Comăniță.
În timpul lui a fost ridicat Monumentul Vânătorilor de Munte a cărui inaugurare s-a făcut în data de 29 iunie 1939 (Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel).
A fost din nou primar între anii 1941-1944. În această perioadă a fost şi preşedinte al „Comitetului Local de Cură şi Turism” pentru mai buna organizare şi valorificare a Băilor Oglinzi.
Soţia sa a fost profesoară de limba română.
Avocatul Ioan Bălan provenea dintr-o familie de negustori şi buni meseriaşi, o descendentă a acestei familii, Zizi (căsătorită Creţu) a fost medic pe insula Ada-Kaleh din albia Dunării, lângă Orşova, insulă dispărută în anul 1970, fiind acoperită de apele lacului de acumulare de la Porţile de Fier.
O familie ataşată de Biserică.
CONSTANTIN GORGOS
Printre enoriașii de frunte ai parohiei Adormirea s-a numărat și familia Constantin și Aurelia Gorgos, foarte apropiată de Biserică.
Familie de buni gospodari, lucru dovedit și de faptul că în anul 1935, fiind proprietarul unei mori în strada Cetatea Neamțului, este menționat într-un tabel al unităților economice din Tg. Neamț care, în caz de nevoie, vor fi rechiziționate.
Casa acestei familii este astăzi sediul Parchetului.
Familia IOAN și VALENTINA DOBRE
Familia Ioan Dobre (inginer agronom) și Valentina Dobre (profesoară, fiica preotului Vasile Vatamanu, îmbisericit la biserica Adormirea) s-a stabilit în Tg. Neamț în 1957, locuind pe strada Iustinian (actuala Brazilor) în casa parohială a bisericii ”Adormirea Maicii Domnului” până în 1959, fiind enoriașii acestei parohii. În anul 1959 familia s-a mutat în locuința, proprietate personală de pe strada Petru Rareș, nr. 12 (fostă Dobrogeanu-Gherea), care aparține tot de Parohia Adormirea.
Inginerul Ioan Dobre a trecut la cele veșnice în 1971. Soția sa, Valentina, locuiește împreună cu fiica sa, profesoara Codruța Balan, la aceeași adresă.
O familie cu totul respectabilă și fidelă Bisericii noastre.
Familia CONSTANTIN și PARASCHEVA-NATALIA MACARIE
Domnul Constantin Macarie s-a născut la 16 octombrie 1927 în satul Vaduri, comuna Viișoara, de lângă Piatra Neamț, din părinții Ioan și Maria Macarie fiind unul din cei 4 copii ai acestei familii.
Clasele primare le-a făcut la Școala de Băieți nr. 2 din Tg. Neamț, clasele a V-a și a VI-a la Fălticeni iar Liceul la Roman.
În perioada 1948-1951 a urmat cursurile Facultății de Științe Economice din Iași. În luna octombrie 1951 s-a căsătorit cu Parascheva Natalia.
A lucrat la Inteprinderea Economică Forestieră în Tg. Neamț de unde s-a și pensionat în anul 1989.
Au fost toată perioada de când sunt în parohia Adormirea foarte apropiați de Biserică susținând atât material cât și moral activitățile ei. Din anul 1998 domnul Constantin Macarie este și consilier.
O familie exemplu pentru atașamentul ei față de Biserică.
Familia TEODOR și LUMINIŢA DĂNILĂ
Această familie manifestă un ataşament total faţă de Biserică. Acest fapt se datorează, fără îndoială, educaţiei religioase primită în familiile celor doi soţi. De altfel, unii din fraţii lor ocupă funcţii de răspundere în cadrul Bisericii. Astfel un frate a lui Teodor Diaconu, arhimandritul Luca Diaconu este în prezent exarhul mănăstirilor din zona Neamţului şi stareț al Mănăstirii Bistriţa-Neamţ, iar fratele Luminiţei Diaconu, arhimandritul Ioan Harpa, este exarhul mănăstirilor din zona Botoşanilor şi stareţ al Mănăstirii Popăuţi-Botoşani. Biserica Adormirea, în orice moment, se poate sprijini pe ajutorul acestei familii în lucrarea ei religioasă, administrativă şi misionară.
Datorită acestui ataşament, Teodor Diaconu face parte, de mulţi ani, din Consiliul parohial, iar soţia sa, Luminiţa, a fost aleasa în Comitetul parohial, serviciul administrativ-gospodăresc. Deosebită consideraţie pentru prezenţa permanentă la sfintele slujbe şi implicarea în treburile Bisericii.
Familia IOAN ŞI ELENA BURLACU
Donatoare importantă a catedralei Adormirea, această familie a fost întotdeauna apropiată de Biserică. La ultima reparaţie a catedralei a donat aproape întreaga cantitate de ciment pentru reabilitarea paraclisului de la subsolul bisericii. Domnul Ioan Burlacu este un credincios respectuos, serios, chibzuit, un bun şi înţelept sfetnic. Pentru aceste calităţi ,a fost ales în Consiliul parohial, fiind şi responsabilul serviciului social din cadrul Comitetului parohial. De asemenea, în mai multe legislaturi, a fost ales membru în Consiliul comunal local. Cuvenitul respect din partea slujitorilor catedralei şi a enoriaşilor parohiei pentru această familie.
Familia HARALAMBIE ŞI ELENA MĂRCULEŢ
Soţul, Haralambie, s-a născut în comuna Timişeşti, jud. Neamţ, în anul 1932.După satisfacerea stagiului militar de trei ani în Timişoara a fost angajat la Primăria Timişeşti .În anul 1975 s-a căsătorit cu tânăra Elena, astăzi având 56 de ani de căsnicie. Tot în 1957 a intrat în miliţie, fiind repartizat în comuna Crăcăoani. De aici s-a mutat cu serviciul în comuna Pipirig unde a stat timp de 13 ani ca şef de post.
Soţia, Elena, s-a dedicat vieţii de familie şi creşterii copiilor. Din munca lor şi-au construit o casă în Târgu Neamţ, în parohia Adormirea Maicii Domnului.
Ca enoriaşi ai acestei parohii soţii Haralambie şi Elena sunt ataşaţi Bisericii manifestându-şi credinţa prin prezenţa permanentă la Sfintele slujbe şi prin sprijinirea activităţilor ei religioase şi sociale, cu o admirabilă cuminţenie creştină.
Familia ADRIAN ŞI MARIA COJOCARU
Căsătoriţi în anul 1958 în biserica Adormirea Maicii Domnului, cei doi soţi au format o familie creştină model, apropiată de preotul paroh Nicolae Gheorghiu şi de ceilalţi slujitori ai Bisericii.
În anul 1966, Maria Cojocaru a fost aleasă în Comitetul parohial, iar soţul ei, Adrian Cojocaru, în anul 1978, a fost ales membru în Consiliul parohial.
Această familie s-a implicat activ în lucrările de reparaţie a bisericii şi de pictare şi dotare cu obiectele necesare.
Maria Cojocaru, împreună cu Maria Ilioi, a avut un rol important în strângerea banilor pentru pictură, pentru cumpărarea covoarelor de lână care şi astăzi sunt folosite în biserică(ţesute în culori naturale), precum şi în procurarea de veşminte pentru slujbă.
O familie la care Biserica întotdeauna a găsit sprijin, şi de aceea, îi rămâne recunoscătoare.
Am prezentat câteva personalităţi şi familii care, în ciuda restricţiilor impuse de unii politicieni ai vremii, mă refer la perioada totalitară, au rămas alături de Biserică şi, cu discreţie, au ajutat-o la nevoie. Multe dintre aceste personalităţi au trecut la Domnul, dar ele continuă să trăiască între noi prin urmaşii de care am amintit şi, mai ales, prin ceea ce au făcut jertfelnicie şi credinţă.
Desigur, în parohie există multe alte familii la fel de vrednicie şi apropiate Bisericii, care au sprijinit şi sprijină activităţile Acesteia. Ne gândim, de exemplu, la familiile:Ana şi Eugen(astăzi decedat)Bordeianu, soţia nelipsită de la sfânta biserică; Gheorghe şi Teodorina (cadru didactic) Amihăiesei ; Elena şi Constantin Dascălu (fost cadru militar superior), ambii soţi fiind primii în biserică în duminici şi sărbători; Doamna Margine Viorica, pensionară, profesoară de limba română şi limba franceză, şi doamna Virginia Silvestru, cadru didactic, ambele modele de credinţă şi ataşament faţă de Biserică; familia profesorilor Magda şi Vasile Vasiliu ; Sofica Zodieru care are doi băieţi preoţi, unul în Arhiepiscopia Iaşilor şi al doilea în Arhiepiscopia Sucevei şi Rădăuţilor; familia notarului Haralambie Teodorescu; familia Ilie(din anul 2010 membru în Consiliul parohial) şi Maria( din 2010 membru în Comitetul parohial, serviciu social) şi Elena Garcea, familia domnului Dinu Jipa, domnişoara prof. Gabriela-Ecaterina Ioniţă(membru în Comitetul parohial din 2010); doamna Şorici Maria(membru în Comitetul parohial şi în corul bisericii); familia doamnei Stan Frăsina (o credincioasă foarte cuminte şi cinstită); familia Constantin Tapaloagă (membru în Consiliul parohial din 2010) şi soţia sa (membru în Comitetul parohial şi al corului bisericii), precum şi alte familii care vor putea fi incluse într-o lucrare specială, dedicată enoriaşilor parohiei Adormirea.
MURARIU V. VASILE
S-a născut la 22 octombrie 1953, în oraşul Tg. Neamţ, strada B.P. Haşdeu, nr. 4.
A urmat Şcoala Profesională la AUTOCAMIOANE BRAŞOV, unde a şi lucrat ca lăcătuş întreţinere până în anul 1977.
În anul 1977 s-a încadrat la Fabrica de Volvatir din Tg. Neamţ, lucrând tot ca lăcătuş mecanic până în anul 1992.
Începând cu anul 1993 a fost angajat ca paracliser la biserica „Adormirea Maicii Domnului” din oraşul Tg. Neamţ, unde lucrează şi în prezent.
În perioada 1993-1996 a avut o contribuţie importantă la pictarea bisericii, lucrând efectiv la pregătirea şi aşezarea frescei pe zidurile bisericii, sub îndrumarea pictorului Preotu Ioan.
S-a căsătorit cu Maxim Veronica, formând o familie de foarte buni credincioși, harnici, cuminți și respectuoși care se implică în toate activitățile bisericești, organizate la nivel de parohie.
Familia VASILE şi NATALIA CIOLAC
O familie care nu poate şi nici nu trebuie să fie uitată, deoarece membrii acesteia au fost printre cei mai de seamă sprijinitori ai bisericii, atunci când aceasta a avut nevoie de mai mult ajutor. Acest ataşament total faţă de biserică s-a datorat educaţiei creştine autentice pe care soţii Vasile şi Natalia au primit-o în familiile lor. Aceasta se vede din modul cum au înţeles îndatoririle familiale şi religioase pe care o familie creştină le are.
Din punct de vedere familial, soţii Vasile şi Natalia Ciolac au oferit un exemplu admirabil, soţia dând naştere la 10 copii, iar soţul purtând primul grija pentru asigurarea celor necesare întreţinerii lor. Din punct de vedere religios, pe lângă buna educaţie creştină dată copiilor, au fost întotdeauna alături de slujitorii Bisericii cărora, ori de câte ori a fost nevoie, le-a oferit, cu generozitate, ajutorul. Un ajutor cu totul considerabil l-a acordat aceasstă familie atunci când biserica s-a aflat în ample lucrări de reparaţii.
Acelaşi ataşament faţă de Biserică l-au imprimat soţii Ciolac în sufletele celor 10 copii, doi băieţi şi opt fete, astăzi, prin binecuvântarea lui Dumnezeu, toţi în viaţă şi la casele lor. Trei dintre fete sunt enoriaşe ale parohiei Adormirea. Silvia, căsătorită cu Gavril Florescu, originar din localitatea Farcaşa- Neamţ, preaşedintele Cooperaţiei- Tg. Neamţ şi important ajutător al bisericii Adormirea; Domnica, căsătorită cu Constantin Savina, şi Dumitra, căsătorită cu Dumitru Cojocaru. Prezenţa lor la Sf. Biserică este un semn de recunoştinţă. Deşi ceilalţi copii sunt căsătoriţi în alte parohii, credem că şi ei, acolo unde vieţuiesc, se manifestă cu aceeaşi credinţă şi dragoste faţă de Biserica lui Hristos.
Toată recunoştinţa şi pentru această respectabilă familie.
Am prezentat câteva personalităţi şi familii care, în ciuda restricţiilor impuse de unii politicieni ai vremii, mă refer la perioada totalitară, au rămas alături de Biserică, şi, cu discreţie, au ajutat-o la nevoie. Multe din aceste personalităţi au trecut la Domnul, dar ele trăiesc între noi prin urmaşii de care am amintit şi, mai ales, prin ceea ce au facut.
Desigur, în parohie există multe alte familii le fel de vrednice şi ataşate Bisericii, care au sprijinit şi sprijină activităţile parohiei. Ne gândim, de exemplu, la familiile Elena şi Haralambie Mărculeţ- consilier, Natalia (Paraschiva) şi Constantin Macarie, familia profesorilor Magda şi Vasile Vasiliu, a consilierului Burlacu Ioan, familia Luminiţa şi Teodor Diaconu- consilier, Ana şi Eugen (astăzi decedat) Bordeianu, Gheorghe şi Teodorina (cadre didactice) Amihăiesei, Elena şi Constantin Dascălu (primii în Sf. biserică în duminici şi sărbători), fost ofiţer (colonel) în armata română, Virginia Silvestru (educatoare), familia notarului Haralambie Teodorescu, sau familiile consilierilor Ilie Focşa, Constantin Gorcea, precum şi multe altele care vor putea fi incluse într-o lucrare specială, dedicată enoriaşilor parohiei Adormirea.
Aici se vor trece, în continuare, prezentările familiilor care au rămas, începănd cu familia Vasile și Natalia Ciolac.
DICŢIONAR
Acatist(e)=imn sau rugăciune de laudă si preamărire adusă Mântuitorului, Maicii Domnului şi altor sfinţi prin care se cere ocrotire şi ajutor pentru cei ce se roagă.
Albsidă=încăpere semicirculară, formând partea terminală a unei săli dreptunghiulare; bisericile ortodoxe construite în stil bizantin au trei abside: una este absida altarului, iar celelalte două sunt în laterale înainte de altar.
Arhiereu=denumire pentru Episcop, Mitropolit, Patriarh.
Arhimandrit=cel mai înalt titlu acordat unor călugări ortodocşi.
Arnăut=albanez
Băcal (băcan)=negustor care vinde cu amănuntul diverse produse alimentare.
Birnic=persoană supusă la bir, contribuabil, dajnic, tributar.
Breaslă=asociație care cuprinde acelaşi tip de meşteşugari, de exemplu breasla cojocarilor, fierarilor, a dulgherilor, a cismarilor etc.
Carboavă=rublă rusească de argint care a circulat şi în Ţările Române.
Catapeteasmă=perete acoperit de icoane care desparte altarul de naos.
Catedrală=biserica principală dintr-un oraş.
Ciobotar=cizmar
Diacon=slujitor al Bisericii cu rang inferior preotului.
Divan=consiliul domnului în epoca fanarioţilor; curtea de apel sau de casaţie juridică.
Draniţă=şindrilă (mai mare) cu care se acopereau casele ţărăneşti şi bisericile.
Dugheană=prăvălie mică.
Eclesiarh=călugăr in grija căruia se află sfântul lăcaş (biserica)şi buna desfăşurare a slujbelor la bisericile catedrale şi mănăstiri.
Egumen=conducător al unui schit.
Eterist=participant la mişcarea revoluţionară a grecilor din 1821 împotriva turcilor.
Otoman=turc.
Frescă=tehnică de a picta în culori dizolvate în apă cu var, pe un zid cu tencuială umedă.
Galben=monedă de aur străină care a circulat în Ţările Române.
Hectar=Unitate de măsură pentru suprafeţe agrare, egală cu aria unui pătrat cu latura de 100 m.
Iconostas=un fel de catedră îngustă şi dreptunghiulară, pe care se aşază icoanele praznicale, Sf. Cruce sau icoanele sfinţilor la ziua prăznuirii lor.
Ierodiacon=călugăr hirotonit diacon.
Ispisoc=document vechi, hrisov, carte domnească, uric, zapis, decret.
Jupân=titlu de politeţe dat unei persoane, echivalând cu „domn”, „cucon”, patron, stăpân.
Litie=serviciu religios care se săvârșește în cadrul slujbei de seară (Vecerniei).
Logofăt=mare dregător, cancelar; vătaf de moşie.
Moaşte=trupurile sau rămășițele (părticele) trupeşti ale sfinţilor, pe care creştinii le cinstesc ca şi pe sfinţi.
Naos=partea centrală din interiorul bisericilor ortodoxe cuprinsă între catapeteasmă şi pronaos.
Oca=veche unitate de măsură pentru capacităţi si greutăţi, egală cu circa un kilogram (sau un litru) şi un sfert.
Ocină=moşie, proprietate.
Paharnic=titlu dat boierului de la curtea domnitorilor români din evul mediu, care avea grijă de băutura domnului şi în diferite ocazii turna băutura în pahar, după ce o gusta înaintea acestuia; titlu dat şi boierului care strângea la oraș dările de pe vinul vândut.
Palmă=unitate de măsură pentru lungime, egală cu 24,581 cm. în Ţara Românească şi cu 27,875 cm. în Moldova.
Pandantiv=element arhitectural în forma unui triunghi sferic, cu un vârf în jos.
Paroh=preot slujitor care poartă grija unei parohii din punct de vedere administrativ.
Parohie=,,comunitate de creştini ortodocşi,clerici şi mireni, situată pe un anume teritoriu şi subordonată centrului eparhial din punct de vedere canonic, juridic, administrativ şi patrimonial,,(Statutul BOR).
Pascalie=calendar creştin special (cu tabele și cu însemnări), cu ajutorul căruia se poate stabili pe o perioada (lungă) de ani data Paştelui şi a altor sărbători religioase care nu au loc la date fixe.
Pârgar=membru în sfatul (consiliul) administrativ al unui târg sau oraş.
Pomet=livadă de pomi fructiferi.
Prăjină=unitate de măsură pentru suprafeţe de teren egală cu 208,82m2 în Ţara Românească şi 179,02 m2 în Moldova.
Prăvălie=locul în care se vând diferite mărfuri; magazin.
Prisacă=loc într-o pădure unde s-au tăiat copacii; poiană rămasă după tăierea copacilor; loc unde sunt aşezaţi stupii, unde se cresc albine;
Pronaos=încăperea de la intrarea dinspre apus a bisericii.
Rufeturi=bresle (mici), corporaţii de meseriaşi
Sinodic=care aparţine sinodului (for superior de conducere a Bisericii), cerut de sinod; Sinodul unei biserici=lucrare istorică (monografie) mică cerută de sinod.
Schit=mică aşezare monahală dependentă de o mănăstire mai mare.
Sin=fiu, fiul lui…
Soclu=suport sau postament care susţine o cruce, o coloană etc.
Solonar=tăbăcar.
Stadiu=unitate de măsură pentru lungime la vechii greci, care varia intre 147 şi 193,2m. La evrei era egal cu 185 m.
Stareț=conducătorul unei mănăstiri.
Stânjen=unitate de măsură egală 1,96 m. în Ţara Românească şi cu 2,23m. în Moldova (pentru lungime).
Strană=scaun de biserică.
Şindrilă=scândurică îngustă şi subţire folosită la acoperişul caselor şi a bisericilor.
Tipicon=carte care cuprinde rânduiala după care se săvârșesc slujbele divine în biserică.
Vătaf=căpetenie, supraveghetor de argaţi ; conducător de oşteni, de breaslă etc.
Vecernie=slujbă de seară.
Vornic=mare dregător, şef al curţii domneşti cu drept de judecată în ţară, în fruntea treburilor interne.
Uric=moşie boierească sau mănăstirească din feudalism care era ereditară; act de proprietate veşnică sau de donaţie; donaţie de moşie; act, document, zapis.
Utrenie=slujbă de dimineață;
Zapis=document, dovadă scrisă, act încheiat în urma unei tranzacții de vânzare-cumpărare.
NOTĂ:
Explicarea termenilor din dicţionar s-a făcut după dicţionarele Pr. Prof. Dr. Ene Branişte, Prof. Ecaterina Branişte, Dicţionar enciclopedic de cunoştinţe religioase, Ed. Diecezană Caransebeş, 2001; Gh. Bulgăr, Gh. Constantinescu-Dobridor, Dicţionar de arhaisme şi regionalisme, vol.1-2, Ed. Saeculum Vizual, Bucureşti 2007; colectiv, Dicţionar enciclopedic ilustrat, Ed. Cartier, Chișinău, 1999.
Pr. dr. Mihai Vizitiu