Amintiri de după pogribania pr. prof. Constantin Mosor

† Calinic Argeşeanul, Arhiepiscop Al Argeşului şi Muscelului

Mănăstirea Văratec, 14 noiembrie 2018

M-am cam codit să pornesc la drumul acesta de amintiri, acum la începutul Postului Naşterii Domnului nostru Iisus Hristos, mai ales despre un om cu totul atipic, aşa cum l-am văzut şi caracterizat pe părintele Constantin Mosor, colegul meu, dar şi comparativ cu alţi seminarişti din perioada anilor de studii. Şi, totuşi, am datoria morală să brodez câteva episoade, fiind a doua zi de la pogribania sfinţiei sale, că, doar i-am fost coleg şi am purtat legătura aproape 60 de ani.

Când l-am zărit prima oară, era pe coridorul Seminarului Teologic Ortodox de la Mănăstirea Neamţ, în mijlocul colegilor, având un dialog cu glas înalt, care s-a încheiat cu un fel de răcnet, pentru ca să se înţeleagă cine este mai tare şi mai mare. Îşi impunea argumentele corect şi concret, cu o logică mai presus de înţelesul nostru şcolăresc. Atunci, după ce-l auzisem de la o oarecare distanţă, am înţeles că avem un coleg aparte, cu personalitate conturată şi cu dorul de a o impune celor din jurul său.

După argumentele sonore şi puţin incisive, am înţeles că avea şi un caracter integru, dar cam năvalnic. Aşa a fost încă de la prima vedere, cu atât mai mult cu cât, am văzut că era îmbrăcat impecabil, dar fără să poarte uniformă ca noi, ceilalţi elevi. Am auzit că este din Humuleştii lui Creangă, că ştie limba franceză, pe care o învăţase de la un pension şi că este de neam cilibiu (ales), ceea ce se şi vedea în comportamentul său.

Se vedea de la distanţă uşurinţa cu care îşi însuşea cunoştinţele, iar scrisul de mână era deja format, cu o grafie citibilă, deşi la scris nu eram mai prejos, câştigând în acest sens şi un concurs: Cine scrie mai frumos?, iniţiat de către profesoara mea de limba şi literatura română. Spun asta, aşa, ca să mă laud şi poate că părintele Mosor răbufneşte de acolo, de sub brazdă!

Timpul trecea, noi creşteam şi ne bucuram de libertate la învăţătură, liberi în ţarcul unei şcoli de renume, ctitorită de Veniamin Costachi. Într-o zi, am auzit că elevii, în atâta libertate înţărcuită, au cam început să se grupeze întru bătăi pe rupte. Vestea că elevul Costică Mosor nu poate fi învins se răspândise, iar atunci când căpătai o palmă cât un mosor, ţi se sucea capul şi vibra ca ţambalul. Eu n-am văzut aşa ceva, se spunea, doar. Ba, mai mult, s-a dus vestea că ar fi adevărat şi că pălmuia pe colegii cei mai mari.

Fiind un fel de Cavaler al Dreptăţii – aşa mi se zicea – mi-am pregătit grupul de intervenţie şi-l aşteptam la un loc mai retras, pregătindu-i acolo o capcană, ca să-l biruim, noi, mai mulţi, pe el, unul singur. Se pare că a auzit şi se simţea ameninţat, iar noi mereu îl aşteptam la copcă. Dar era destul de perspicace şi nu ne-a dat prilejul că nu ştiam cum va ieşi. Consemnul era ca să-l prindem noi şi să-l batem bine, că apoi, dacă nu ne ieşea strategia, o încasam noi de ne ieşeau fulgii.

N-a fost să fie! Şi aşa a fost cel mai bine! Nu ne plăcea să ne batem, dar mai ales, nu ne plăcea să fim bătuţi, cu niciun preţ. Deci, stare belicoasă, întârziată şi uitată!

Din viaţa de elev al seminarului, unde l-am avut coleg pe Costică Mosor, care se bucura să-i fie acordată atenţie, îmi amintesc de mama lui, Ecaterina, o gospodină eminentă şi cu o iubire fără seamăn pentru odrasla sa, atât de mult alintată, cu de toate şi mai ales cu preagustoasele plăcinte (numite poale-n brâu), cozonacii cei pufoşi şi aromaţi şi găinile coapte în cuptorul încălzit cu lemne în purpură de foc şi scântei strălucitoare.

Să fi văzut atunci bucuria mamei, la cum privea fiul gustările gustoase, aduse în traista plină ochi. Ca de obicei, după ce le făcusem o vizită acasă, a început a avea o preţuire specială pentru mine, iar când venea la seminar cu bunătăţile binecuvântate, eram cel dintâi întru bucuria comuniunii.

N-am mai gustat niciodată până atunci şi nici de atunci aşa de bune bucate, preparate de mâinile harnice şi iscusite ale mamei lui dragi. Citeam în ochii ei un fel de dramă, spun eu acum, că-l tot privea cum mănâncă, îndemnându-l cu ochii plini de lacrimile ce-i curgeau şirag ca mărgelele de rouă.

Costică Mosor era un spirit liber, mult citit. Deja, cu logică în gândire şi se dorea lider de opinie. Cel mai mult îl durea nedreptatea din şcoală şi era vehement atunci când vreunul dintre profesori îl nedreptăţea pe el, dar şi pe ceilalţi colegi. Aievea avea mânie pe Vasile Irina, profesorul de limba română căruia îi cam demonstra că nu ştie româneşte şi nici nu se comporta ca un dascăl luminat.

Conflictul a persistat până la examenul de sfârşit de an al seminarului. Când Costică Mosor s-a văzut cu toate gata, inclusiv diploma, l-a prins pe Vasile Irina şi l-a cam înghesuit într-un stâlp al coridorului, în văzul tuturor, iar profesorul a început să strige după ajutor! Vestea s-a cam dus peste tot. Era lăudat curajul absolventului, apărător al celor nedreptăţiţi. Aşa înţelegea el!

„Lasă-mă, domnule, în pace! Schimbă subiectul că mă doare capul!”

Drumurile noastre s-au despărţit: el a luat-o la Bucureşti pentru studii universitare, iar eu la Sibiu pentru acelaşi lucru, fiind şi în pastoraţie activ, pentru a împleti teoria cu practica eclesiastică.

Revederea a fost bucuroasă, chiar dacă nu ne-am scris nici o scrisoare, atunci când am venit din Ardeal la Căldăruşani şi apoi la Cernica, mănăstire apropiată de Bucureşti.
Îl vizitam adesea în zona Bisericii Lucaci, unde trona Anton Pann cu nemuritoarea muzică, în ale cărei taine părintele Mosor era ca acasă: un desăvârşit protopsalt, care intona cu toată fiinţa nemuritoarele cântări bisericeşti.

Odată îl aud:
– Calinichi, că aşa-mi spunea, n-ai auzit niciodată o slujbă de înmormântare în 20 de minute, cum facem noi, cu părintele Niţişor Cazacu (secretar patriarhal la patru patriarhi!), el fiind cântăreţ la Batişte, cu Alecu Bădăluţă.
– Nu te cred, nici pe cuvânt! I-am răspuns de îndată.
– Ba, să crezi, că în cele 20 de minute intră şi predica.
Tot m-am gândit cum să fie una ca asta!
– Pot veni la înmormântare să văd minune de scurtare a slujbei, care este considerată o capodoperă?
Zis şi făcut!
Prea era de necrezut.
Mă duc la Cimitirul Ghencea, când aveau o înmormântare. Mai departe puţin, am stat semi-văzut şi am privit şi auzit, o slujbă întocmai pe parcursul celor 20 de minute, fără să se grăbească, respectând structura slujbei şi citind cu glas limpede cele mai importante alcătuiri funebre. În primul rând, se păstra calitatea slujbei şi rămânea în parametrii admişi de tipicul bisericesc.

Când era vorba de dreptăţi şi mai ales de nedreptăţi, sărea ca ars. Se arăta vehement şi necruţător. Avea în firea sa această stare, în mod statornic. L-am auzit de atâtea ori cum aclama împotriva celor care făceau nedreptăţi şi eram atent dacă nu cumva se comportă contrariu acelora pe care le susţinea cu atâta îndârjire.

Ca înfăţişare fizică nu era de lepădat nici din privirile fetelor, care erau îmbătate de frumuseţea lui, dar nici el nu se arăta că ar fi fost cuprins nebunatic în cursa lor amoroasă. Se ferea cu străşnicie ca să nu dea nici măcar de bănuit.

Cât priveşte aria prieteniilor, era şi mai rezervat. Rari erau cei care s-au bucurat de sincera lui prietenie. L-am văzut adesea în preajma lui Dumitru Duinea, coleg la Drept, şi prietenia s-a consolidat pentru întreaga viaţă. Nedespărţit era de Axinte, nemţeanul fermecător ca amic şi mereu vesel (care din păcate a plecat demult la Domnul). Era bun prieten cu colegii, profesorii şi cu o bună parte dintre elevii cărora le-a fost diriginte, avându-i sub oblăduire, dintre care unii aşa de mult l-au iubit de au ajuns să-l imite în gesturi, iar alţii mai cu talent, chiar la voce, cu modulaţiile arhicunoscute.

Cât priveşte casa şi familia, aş putea spune că mereu a avut de reaşezat, nefiind niciodată prea mulţumit: în iureş de gândire, de lucrare, de pregătire, şi tot aşa un neadormit şi un nemulţumit în plină reformare.

Cam tot aşa şi în pregătirea sa personală, precum şi pregătirea didactică în care era totdeauna nou şi atipic.

Apropo, la capitolul pregătire, fiind un absolvent al studiilor de mâna întâi, s-a hotărât ca să fie trimis la studii în străinătate. Văzându-l profesorul conducător de doctorat că iubeşte cercetarea în domeniul istoriei, s-a decis să meargă la Belgrad, în Iugoslavia.
– Domnule, m-am întors de la Belgrad! Nu este de mine aşa universitate, zicea el odată, când veni vorba de doctorat.
– Era bine să cinsteşti alegerea pentru studii în afara ţării!
– Cum, domnule? De la Bucureşti la Belgrad este din pridvor în tindă. Adică, cum? Doar de atâta sunt eu capabil? Dacă era la Paris, la Londra, la Roma sau în altă parte, primeam cu bucurie, dar aşa?!
– S-au gândit că, îmbrăţişând istoria, ţi-a dat posibilitatea să cercetezi arhivele cu documentele istorice, că suntem popoare vecine şi prietene. Erai de mare folos, mai ales ştiind seriozitatea ta de a face lucruri temeinice şi documentate!
– Pentru mine, Calinichi, este un capitol închis!
– Închis-neînchis, istoriografia a pierdut un om de carte şi îmbogăţirea tezaurului arhivistic românesc.
– Lasă-mă, domnule, în pace! Schimbă subiectul că mă doare capul!

Cât priveşte activitatea de păstor de suflete, s-a remarcat prin dragostea de slujbă. Punea inimă puternică în desfăşurarea slujbelor, iar ca predicator a fost un orator şi un logician remarcabil. Se fălea cu aceasta, aşa cu discreţie admisibilă. Noi, ne-am bucurat ascultându-l, iar amicii lui întru slujire din Târgu- Neamţ şi împrejurimi îl cinstesc cu oarecare fascinaţie.

În cele din urmă ale vieţii sale era condescendent cu toată lumea, cu respect pe cât încape. Prieten cred că a fost numai cu sine… nu-şi mai încăpea în sinele său! Zic şi eu aşa într-o doară, ca să mă suduie cei mai buni prieteni ai săi, din vremea celor 75 de ani, cât a vieţuit pe meleagurile pământeşti.
Mai spre apusul vieţii a cam devenit ursuz şi neascultător, mai ales de Calinichi, pe care-l considera prieten vechi, care-l ruga insistent să scrie şi să publice:
– Lasă-mă în pace, Calinichi! Eu abia prididesc cu cititul! N-am vreme de scris, am vreme doar de citit.
– Insist!
– Nu-ţi răci gura, uite, acum citesc cartea… şi n-am timp de vorbit, te sun eu când am puţin timp.

Nu m-a sunat niciodată! Halal prieten! Bine mi-a făcut. Oricum, tot pe a lui o ţinea, aşa că, vorba mea la urechea lui ca nuca de perete pe Valea Argeşului!

Poate are doamna preoteasă Mosor vreo ştire despre lucrările scrise, iar Olivian, teologul, să caute în revistele teologice, seminariile şi studiile publicate în vederea obţinerii titlului de doctor în teologie. Precum şi toate predicile imprimate sau scrise. Poate se ocupă un prieten preot să le adune într-un volum, două, după caz.

La înmormântări, în ultima vreme, m-am obişnuit ca şi ciobanul cu scânteia. Mi se pare atât de firească această trecere… doar strigătul lui Lucian Blaga mă mai înfioară: „Doamne Dumnezeule, opreşte-mi destrămarea!”.

Omul, această minune a lumii, cum o definea Sofocle în Antigona, îl considera prea minunat şi prea artistic şi genial lucrat şi fasonat de mânuţa lui Dumnezeu!

Oare Tu, Doamne Dumnezeule, nu lăcrimezi, văzând cum se destrăma trupeşte capodopera Ta? Că de suflet nu-i bai, el este suflarea Ta şi nu se destramă niciodată!

Aniversare în comunitatea credincioşilor din parohia Adormirea

Vineri, 9 noiembrie 2018, părintele lect. univ. dr. Mihai Vizitiu, fost cadru didactic al Facultăţii de Teologie din Iaşi, dar şi al Seminarului Teologic de la Mănăstirea Neamţ, actualmente slujitor al Parohiei „Adormirea Maicii Domnului” din Târgu Neamţ, a împlinit frumoasa vârstă de 80 de ani. Momentul a fost încununat cu săvârşirea Sfintei Liturghii joi, 8 noiembrie 2018, la biserica târgnemţeană, iar spre după-amiază a fost oficiată slujba de Te Deum la Biserica „Sfântul Ioan Iacob” de la seminarul nemţean.

În dimineaţa zilei de 8 noiembrie 2018, de sărbătoarea Sfinţilor Arhangheli Mihail şi Gavriil, slujba praznicului a fost oficiată de către părintele profesor Mihai Vizitiu, dimpreună cu soborul slujitor al Parohiei „Adormirea Maicii Domnului” din Târgu Neamţ, alături fiind şi părintele arhim. Hrisostom Rădăşanu, consilier educaţional al Arhiepiscopiei Iaşilor, delegatul Înaltpreasfinţitului Părinte Teofan, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei.

La finalul Sfintei Liturghii, părintele Hrisostom Rădăşanu a evidenţiat câteva trăsături ale părintelui profesor, afirmând că printre credincioşii prezenţi se află un mare dar al lui Dumnezeu: „Văzându-l pe părintele profesor astăzi, în mijlocul dumneavoastră, în această sfântă biserică, auzind cuvântul de învăţătură, ţin să felicit din toată inima pentru că aveţi în mijlocul dumneavoastră un bătrân atât de frumos şi pe dinăuntru şi pe dinafară, trimis de Dumnezeu ca dar, pentru a sluji mântuirea sufletelor noastre. Să nu nesocotiţi acest dar şi să vă bucuraţi de el! Vă încurajez, profitaţi de acest mare dar al prezenţei părintelui Mihai Vizitiu, căutând şi cerând de la el şi cuvânt de folos, şi rugăciune, şi povăţuire, căci dacă noi, acolo la Iaşi, ocupaţi fiind cu toate nevoile noastre, am putut să descoperim în părintele Vizitiu un asemenea mare dar, folosindu-ne şi bucurându-ne, iată că după atâta timp îl căutăm pe părintele şi îl cercetăm la aceste momente frumoase de aniversare, cu atât mai mult dumneavoastră, cei care aveţi această mare binecuvântare şi lumină”.

Totodată, părintele consilier a dat citire mesajului transmis de IPS Teofan, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, părintelui Mihai Vizitiu:

Părinte profesor,

Este un prilej de aleasă bucurie care ne cheamă să plinim cu recunoştinţă şi preţuire lucrarea pe care aţi făcut-o până în prezent ca ostenitor în via Domnului. Aţi fost înzestrat de Dumnezeu cu mulţi talanţi, pe care v-aţi străduit să îi înmulţiţi în toate slujirile care v-au fost încredinţate de-a lungul anilor în Biserică: ca preot, ca profesor şi director al Seminarului Teologic «Veniamin Costachi» de la Mănăstirea Neamţ, ca profesor la Facultatea de Teologie «Dumitru Stăniloae» din Iaşi sau consilier la Sectorul Învăţământ al Arhiepiscopiei Iaşilor. Generaţiile de elevi sau de studenţi, cărora le-aţi inspirat dragostea pentru Sfânta Scriptură, păstrează vie pasiunea, dăruirea, tactul pedagogic în transmiterea cuvântului lui Dumnezeu. De aceea, colegii de la Centrul eparhial îşi amintesc cu admiraţie de seriozitatea, meticulozitatea şi pasiunea care vă caracterizau în abordarea oricărei probleme pe care o aveţi de rezolvat. Aflat la acest moment aniversar, vă adresez alese urări de sănătate şi zile îndelungate, rugându-l pe Dumnezeu, Izvorul a toată bunătatea, să vă dăruiască ajutorul Său cel sfânt în lucrarea pe care o săvârşiţi.

Cu preţuire şi binecuvântare,

† Teofan,

Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei

Spre după-amiază, la Biserica „Sfântul Ioan Iacob” de la Seminarul Teologic „Veniamin Costachi” de la Neamţ, a fost oficiată Slujba de mulţumire lui Dumnezeu pentru toate binefacerile, în prezenţa Preasfinţitului Părinte Calinic Botoşăneanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Iaşilor, a Preasfinţitului Părinte Veniamin, Episcopul Basarabiei de Sud, a preoţilor profesori şi a elevilor seminarişti.

„Părintele prof. univ. dr. Mihai Vizitiu, ca om, a fost, este şi va rămâne un Om de caracter; ca slujitor, dincolo de valoarea sfinţiei sale vocaţională incontestabilă, în slujire pare a fi contemporan cu veşnicia; ca duhovnic se poate număra, oricând, printre cei mai iscusiţi posibili duhovnici; ca profesor s-a identificat până la contopire cu catedra; ca predicator rămâne un reper; ca scriitor este unul de excepţie, vădind o bună pregătire teologică, patristică, istorică şi filologică; iar ca iconom al patrimoniului spiritual şi material al Bisericii este unul prin excelenţă”, a spus Preasfinţitul Părinte Episcop Calinic Botoşăneanul.

„Este o surpriză plăcută şi vă rog să mă iertaţi că am fost atât de emotiv pentru că am fost luat prin surprindere. Prezenţa aici a atâtor oameni dragi mie şi foşti studenţi de excepţie m-a bucurat deoarece, prin cei peste 1000 de preoţi care mi-au trecut prin mână, am putut să adaug şi eu ceva acolo din modesta mea pregătire teologică. Mă rog Bunului Dumnezeu să vă dăruiască viaţă îndelungată!”, a adăugat spre încheiere, vizibil emoţionat, părintele profesor Mihai Vizitiu.

La finalul evenimentului, invitaţii au dăruit părintelui profesor cadouri, urări şi buchete de flori, dar s-au realizat şi câteva fotografii de grup. (sursa: Ziarul Lumina)

Pelerinaj de Florii – martie 2018

Numeroși credincioși, preoții și dascălii parohiilor de la poalele Cetății Neamț au participat, în după-amiaza Sâmbetei lui Lazăr, la tradiționala procesiune de Florii organizată în orașul Târgu Neamț.”florii tg neamt pelerinaj

Manifestarea religioasă a pornit de la Biserica „Sfântul Nicolae”, după oficierea slujbei de Vecernie, apoi a traversat centrul orașului si a ajuns la Catedrala „Adormirea Maicii Domnului”. În fața procesiunii au mers câțiva credincioși cu o icoană de dimensiuni mari reprezentând scena Intrării Mântuitorului Iisus Hristos în Ierusalim, cu Sfânta Cruce și cu prapuri. Pe tot parcursul drumului, credincioșii au ținut flori și ramuri de salcie în mâini, intonând alături de preoți cântări specifice evenimentului religios.

În Biserica „Adormirea Maicii Domnului“ s-a oficiat slujba Litiei, iar pr. protoiereu Nicolae Axintioi a ţinut un cuvânt de învăţătură în care a scos în evidenţă cum putem să-L primim pe Hristos în sufletele noastre precum L-au primit odinioară locuitorii cetăţii Ierusalimului.

După cuvântul părintelui protopop, a vorbit pr. Ioan Mihoc, directorul Seminarului Teologic „Veniamin Costachi“, care a mulţumit în numele credincioşilor parohiei pe care o păstoreşte, spunând, totodată, că este un moment unic la care putem participa în timpul anului bisericesc, iar prezenţa noastră arată că nu doar Hristos vrea să vină la noi, ci şi noi la Iisus – Izvorul Vindecărilor. (DacyDacyan)

Pelerinaj de Florii în Târgu Neamț

Numeroși credincioși, preoții și dascălii parohiilor de la poalele Cetății Neamț au participat, în după-amiaza Sâmbetei lui Lazăr, la tradiționala procesiune de Florii organizată în orașul Târgu Neamț.”Manifestarea religioasă a pornit de la Biserica „Sfântul Nicolae”, după oficierea slujbei de Vecernie, apoi a traversat centrul orașului si a ajuns la Catedrala „Adormirea Maicii Domnului”. În fața procesiunii au mers câțiva credincioși cu o icoană de dimensiuni mari reprezentând scena Intrării Mântuitorului Iisus Hristos în Ierusalim, cu Sfânta Cruce și cu prapuri. Pe tot parcursul drumului, credincioșii au ținut flori și ramuri de salcie în mâini, intonând alături de preoți cântări specifice evenimentului religios. În Biserica „Adormirea Maicii Domnului“ s-a oficiat slujba Litiei, iar pr. protoiereu Nicolae Axintioi a ţinut un cuvânt de învăţătură în care a scos în evidenţă cum putem să-L primim pe Hristos în sufletele noastre precum L-au primit odinioară locuitorii cetăţii Ierusalimului. După cuvântul părintelui protopop, a vorbit pr. Ioan Mihoc, directorul Seminarului Teologic „Veniamin Costachi“, care a mulţumit în numele credincioşilor parohiei pe care o păstoreşte, spunând, totodată, că este un moment unic la care putem participa în timpul anului bisericesc, iar prezenţa noastră arată că nu doar Hristos vrea să vină la noi, ci şi noi la Iisus – Izvorul Vindecărilor.

Publicată de DacyDacyan pe Sâmbătă, 31 martie 2018

Părintele Vasile Ignătescu comemorat în parohie și la seminarul de la Mănăstirea Neamţ

In ziua de 26 noiembrie 2016, la Seminarul Teologic „Veniamin Costachi“ de la Mănăstirea Neamţ a avut loc pomenirea părintelui-ctitor Vasile Ignătescu, de patru ani trecut la cele veşnice. La slujba Trisaghionului au luat parte părinţii profesori ai seminarului nemţean, cadre didactice şi elevi seminarişti.

Slujba Parastasului a avut loc în biserica ”Sf. Ioan Iacob de la Neamț – Hozevitul. La fel, slujbă de pomenire a avut loc și la parohia ”Adormirea Maicii Domnului” din Tg. Neamț, unde părintele Vasilică a slujit, în ziua de 30 noiembrie 2016, de ziua celui de al doilea hram.

Parohia Adormirea își serbează al doilea hram – Sf. Ap. Andrei

Începând cu seara zilei de 29 noiembrie 2016, Biserica Ortodoxă Română îl sărbătorește pe Sf. Apostol Andrei, cel întâi chemat.

Pentru credincioșii parohiei „Adormirea Maicii Domnului” din Tg. Neamț este prilej de mare bucurie duhovnicească pentru că Sf. Ap. Andrei este al doilea ocrotitor spiritual, iar cu acest prilej, manifestările religioase au debutat în această seară, cu slujba Privegherii oficiată de un sobor de preoți din cadrul Protopopiatul Tg. Neamț.

Pentru bucuria duhovnicească a credincioşilor particica din moaștele Sf. Andrei a fost scoasă în procesiune înconjurându-se biserica.

Sarbatoarea va continua mâine, 30 noiembrie, cu slujba Utreniei, Sf. Liturghie și Parastasul pentru ctitori.

Te-Deum cu ocazia zilelor orașului Tg. Neamț

Ziua de 8 septembrie 2016 a fost și anul acesta prima din cele trei zile dedicate sărbătorilor orașului Tg. Neamț. Devenind o frumoasă tradiție, și pentru faptul că Maica Domnului este recunoscută ca protectoare și a orașului de sub poalele cetății Neamț, fiind și praznic împărătesc, la catedrala orașului s-a desfășurat o slujbă de Te-Deum și Parastasul pentru ctitorii și înaintașii locuitorilor târgnemțeni. 

Tot cu această ocazie a fost sfințită și o icoană – Maica Domnului cu Pruncul – pentru a fi așezată în foaierul Primăriei Tg. Neamț.

Toate acestea au fost organizate de Primăria și Consiliul local în parteneriat cu parohiile ortodoxe de pe raza orașului. Au participat pe lângă credincioșii și preacucernicii parinți, domnul primar Vasilică Harpa, domnul viceprimar Vasile Apopei, domnii consilieri locali, ca și delegații ale orașelor înfrățite din Ucraina, Republica Moldova, etc.

 

Comunicat la comunicatul schismaticilor

Parohia "Adormirea Maicii Domnului" - Tg. NeamtSurprinși și întristați de „Comunicatul cu privire la începerea nepomenirii ierarhului….”, noi, preotii slujitori si credincioșii ortodocși din parohia „Adormirea Maicii Domnului” din Tg. Neamt, care dorim să rămânem în continuare, în adevărata  comuniune a  Bisericii, cu ierarhii noștri, Mitropolitul Teofan și ceilalți, ne exprimăm îngrijorarea că o ceată de așa ziși apărători ai ortodoxiei vor să se erijeze în conducătorii poporului dreptcredincios, dând comunicate în numele Bisericii, vrând să arate cât sunt ei de importanți.

Aceștia, profitând de faptul că mulți dintre bunii credincioși nu au la dispoziție cărți ce cuprind canoanele date în timp de Biserică, în mod eronat și mincinos se folosesc de enumerarea unor canoane, care de fapt sunt foarte clare.

Exemplu. Ei aduc ca argument pentru nepomenirea ierarhului canonul 31 Apostolic. Ce spune de fapt acest canon?: „Dacă vreun preot, desconsiderând pe propriul său episcop, ar face adunare osebită (separată)  nevădindu-l cu nimic vrednic de osândă pe episcopul său în privința dreptei credințe și a dreptății, să se caterisească acela ca iubitor de stăpânire; căci este uzurpator. De asemenea și ceilalți clerici și (anume) câți se vor adăuga (atașa) lui, iar laicii să se afurisească.”     

          Asemenea și celelalte Canoane invocate, toate vorbesc de fapt de obligațiile preoților de a fi ascultători episcopului lor și  de a-i pomeni  în cadrul sfintelor slujbe. Și aceasta nu pentru că episcopul ar avea nevoie de rugăciunea unor schismatici, dar aceasta este  dovada că preotul respectiv este în comuniunea Bisericii.

          Nu poate fi pusă în discuție ortodoxia ierarhilor noștri semnatari ai hotărârilor sinodului din Creta. De ce erezie poate fi vorba? Erezie este atunci când cineva susține învățături dogmatice false. Sinodul nu a avut în discuție nici o învățătură dogmatică. Deci reprezentanții Bisericii noastre nu puteau să susțină sau să fie de acord cu vreo erezie oarecare.

          E adevărat că și noi avem nemulțumirea noastră față de ierarhii Bisericii. Se dovedesc a fi mult prea îngăduitori cu cei ce provoacă neorânduială și schismă în comunitateaIPS Teofan, Mitropolitul Moldovei si Bucovinei, vizitand biserica si credinciosii parohiei creștinilor. Oare nu ar trebui să ne păzească de răutatea lor? Dacă sfintele canoane  spun clar că aceștia trebuie să fie caterisiți și îndepărtați din Biserică, de ce ne lasă ierarhii pe mâna lor? Oare nu cumva bunătatea lor și îndelungă răbdarea lor spre aceștia expun comunitatea la dezbinare și ură?

          Auzim că este vorba de câțiva preoți călugări și câțiva preoți căsătoriți (un anume Ieronim de la Codrii Pașcanilor, un anume Mihail – un fel de slujitor la spitalul din Piatra Neamț și alții). Spunem un fel de pentru că nu-i putem numi părinți ai Bisericii. Părinții Bisericii nu dezbină pe fiii lor.

Acești slujbași sunt atât de ocupați încât nu mai au timp de slujirea lor. Se plâng bolnavii că Mihail de la spital nu mai ajuge pe la ei, nu are timp nici să slujească în biserică. Are tot felul de ucenici pe care îi trimite, el vine numai duminica să le predice supușilor lui. Și aceștia trebuie să-l asculte că așa le stă bine… Are  destul de lucru cu ierarhii aceștia neascultători. Ce altceva să mai lucreze în Biserică? Ei au încheiat toate  luptele:  cu păcatul, cu răutățile acestei lumi, cu sărăcia poporului, cu necazurile copiilor din orfelinate, cu durerea bătrânilor din azile, cu prostituția, cu necazurile prin care trece instituția familiei… Totul este rezolvat. A mai rămas una: trebuie puși la punct ierarhii. Prea își fac de cap. Cum să îndrăznească ei să ne pună în dialog cu lumea?  Noi suntem niște „guru”, lumea trebuie să ne aplaude, să ne sărute mâna, nu să ne pună la treabă.

Pe cine reprezintă ei? Cui fac jocul? Ce interese străine de Biserică și neam promovează ei? Să nu fim naivi, ei sunt plătiți de cineva să destabilizeze Biserica Ortodoxă Română. Fac mai mult rău decât toți sectarii. Credem că sunt posedați. Rugați-vă pentru ei fraților să nu ajungă batjocură dracilor. Vorba Părintelui Cleopa: „Râde dracul de ei cu gura până la urechi. Se îmbolnăvește dracul de râs.  Așa de tare se îmbolnăvește  încât săracul drac trebuie să se ducă la spital”, iar noi spunem: nu-i bai că are unde la spital. Mihail îi va rezerva un salon. Va fi bine îngrijit acolo dracul, că Mihail va pune pe toți ucenicii lui, doctori și asistenți, să aibă grijă.

Ce buni ierarhi avem în Biserica noastră și cum ne batem joc de ei! Vrem să-i distrugem psihic, încetul cu încetul. Ei nu mai trebuie să se gândească la felul cum pot sluji mai frumos Biserica Domnului, ci la felul cum trebuie să le dea raportul lui Ieronim, lui Mihail, Proclu, Sava și ucenicilor lor. Nu cumva s-au abătut de la gândirea acestor neisprăviți, nu cumva au îndrăznit ei să gândească? Cine le-a permis? Trebuie să vină să facă metanie la aceștia ori de unde ar veni, că altfel… urmează „comunicate”.

Cei care lansează acest comunicat afirmă că ei doresc să rămână în comuniunea „tuturor arhiereilor ortodocși”, dar cum se poate întâmpla aceasta când ei sunt despărțiți de ierarhul lor și în schismă? Oare nu sunt ei niște mincinoși, care vor să mintă pe bunii credincioși? Dar de fapt sunt dovediți că sunt mincinoși, întrucât majoritatea celor 1000 de semnături publicate, și cu care se laudă ei, sunt niște falsuri. Degeaba spun ei că vorbesc în numele celor 1000 de ortodocși, pentru că vom dovedi că majoritatea celor care apar cu semnătura ori nu au fost nici măcar întrebați (fiind înscriși în fals, cu semnături false), ori prin minciună și înșelătorie i-au înscris acolo (întrebându-i doar atât: vrei să aperi și dumneata ortodoxia? ). Aceștia toți se dezic de aceste semnături și de acești schismatici. Noi ne rezervăm dreptul de a-i acționa în judecată pe cei care, în numele poporului dreptcredincios se folosesc cu îndrăzneală obraznică de buna credință a unor creștini evlavioși. Rugăm în același timp pe toți cei care au semnat fără să știe exact despre ce este vorba să-i dea în vileag pe acești impostori mincinoși. Domnul să-i judece!

Pentru a ne edifica în obligația pe care o avem în a păstra unitatea Bisericii și a fi în comuniunea sfinților, împreună  ierarhi și credincioși,  rugăm a se analiza și următoarele:

          Canoanele : Apostolice: 31,39,55,74;

                             6 al sin I ecumenic;

8, 9, 18, 21, ale sin IV ecumenic;

                             34 al sin. Trulan;

                             6 al sin. de la Gangra;

                             5, 14 – 15, ale sin de la Antiohia;

                             12, 130, ale sin. de la Cartagina;

                             13, 15, ale sin. de la Constantinopol (861);

                             1, al Sf. Chiril al Alexandriei;

                             45, 82, ale Sf. Ioan Postitorul și ale Sf. Vasile, și multe altele.

Semnează:

Slujitorii bisericii:

Pr. Prof. Ioan Mihoc

Pr. Prof. Dr. Mihai Vizitiu

Pr. Prof. Constantin Mosor

Pr. Prof. Constantin Vasilescu

Pr. Prof. Viorel Laiu

Consiliul si Comitetul Parohial si

Credinciosii Parohiei „Adormirea Maicii Domnului” Tg. Neamt

Pomenirea părintelui profesor Vasile Ignătescu

În ziua de 30 noiembrie 2015 la Catedrala „Adormirea” din Tg. Neamț, ultima parohie unde a slujit, a avut loc slujba de pomenire a părintelui profesor Vasile Ignătescu. Pomenire s-a făcut și în ziua de 26 noiembrie 2015, ziua trecerii sale la cele veșnice la Seminarul Teologic „Veniamin Costachi“ de la Mănăstirea Neamţ. La slujba Sf. Liturghii și a Trisaghionului au luat parte părinţii profesori ai seminarului nemţean, cadre didactice şi elevi seminarişti, ca și credincioși din Tg. Neamț. Slujba a fost oficiată în Biserica „Sf. Ioan Iacob“ ctitorie a  părintelui Ignătescu şi a doamnei preotese Georgeta.
După oficierea slujbei, părinţii profesori au mers la mormântul părintelui Ignătescu pentru un moment de reculegere.

Slujba de pomenire la Seminar….

și la Catedrala „Adormirea Maicii Domnului”

Al doilea hram al Catedralei – Sf. Andrei – Apostolul Românilor

Catedrala „Adormirea Maicii Domnului”, una dintre cele mai impresionante şi mai vechi biserici ale orașului Tg. Neamț și-a serbat, de Sf. Andrei – Apostolul Românilor, al doilea hram. Tot aici, încă din 2005, se păstrează o părticică din moaștele Sf. Andrei.
Programul liturgic a început încă din seara zile de 29 noiembrie când s-a săvârșit slujba Vecerniei și a Litiei, în prezența unui număr impresionant de credincioși, preoți și stareți de la parohiile și mănăstiririle din apropierea orașului. Cuvântul de învățătură a fost rostit de către Preacuviosul Părinte Arhimandrit Mihail Daniliuc, egumenul Schitului Vovidenia.
A doua zi, încă de la primele ore ale dimineții, s-a săvârșit slujba Utreniei, Sf. Liturghie și Parastasul pentru ctitori și pentru vrednicul de pomenire, pr. prof. Vasile Ignătescu.

Detalii și înregistrare video aici…